Florin TANASESCU
Specimen pe cale de (re)aparitie. Om sau neom ? Mai repede subom. Ocupatie: datul altora in gat. Delator. Turnator sau denuntator. Este trecuta ocupatia asta in nomenclatorul de meserii? Nu. Este scoasa la bursa locurilor de munca ? As. Se cer intrunite anumite veleitati spre a te ocupa cu asanarea morala a societatii. Punctual, nu arbitrar, cum o fac insitutiile statului. Delatorul poate fi un el sau o ea, o menajera sau un tractorist, sofer sau strungar-matriter. Teoretic, face parte din specia vertebrate. Practic, nu importa decat finalitatea misiunii sale. Si, cum indeobste, rezultatul este pe masura asteptarilor Inchizitiei zilelor noastre, a statului politienesc in care traim, te-ai putea intreba care este profitul net al specimenului. Cum ii sunt impozitate veniturile ? Dar, cata vreme salariile sunt confidentiale, neavenitilor astora in randul oamenilor, nu ai cum sa le afli castigul dupa ce intermediaza un flagrant. Si te sperie gandul ca l-ai puta avea in preajma ta la serviciu, in lift, in parcarea din fata blocului !
Departe ideea de a se erija cineva in avocati ai judecatorului, procurorului sau profesorului universitar prinsi luand mita de catre institutia care vegheaza la ocrotirea relatiilor sociale privitoare la mentinerea linistii si a ordinii publice, a climatului de securitate. Prezumtivi nevinovati ai DNA, clienti ai oprobiului societatii („Ai auzit draga ca l-a prins pe ala luand spaga ?) victimele reprezinta incununarea activitatii delatorului. Apogeul carierei sale, daca se poate vorbi despre asa ceva. Din nefericire el, turnatorul, nu poate culege pe deplin roadele muncii sale, cata vreme nu este chemat, in public, pe scena, spre a fi decorat cu medalia „Denuntatorul lunii”. Este frustrat de apanajul de a fi vedeta fie si numai pentru cateva minute, pe tubul catodic, sa-i ceara un autograf membrii asociatiei de locatari cand merge sa-si plateasca intretinerea. Cu bani curati, nu din aia manjiti cu cerneala… De n-o fi scutit de contravaloarea apei cu care isi spala mainile… Sau, de nu cumva, o fi existand, in afara de Comisia pentru statutul jucatorului de fotbal, si o alta, in care este stipulat cadrul legislativ in care se poate misca specia la care facem referire. Se subintelege, beneficiaza de clauza de impunitate. Ar putea fiinta, la o adica, chiar „Institutia delatorului”, cu toate hidoseniile pe care le incumba.
Cat despre moralitate, ce-o fi aia ?, cata vreme subomul n-are nici macar idei incipiente despre notiuni ca remuscare sau parere de rau, intrebandu-se tamp de ce s-o fi spanzurat Iuda. Incremenit pe scara evolutiei, nu inseamna mai mult decat lucrurile care il inseamna. Valoreaza, eventual, cat plicul fara timbru – ultimul are, totusi, o valoare nominala de cativa bani – pe care-l paseaza suierand cand intermediaza flagrantul. Manualul turnatorului are, pobabil, ca motto, adanca-i cugetare a unuia, Tulus, de la DNA, linia a doua, care a grait: „Furtul nu este o chestiune de soarta, ci de premeditare”. Aidoma, stau lucrurile cu pretinderea si primirea de foloase (ne)cuvenite. Drept pentru care, apropiindu-se luna cadourilor, intrebarea este cine o mai putea da sau primi un dar, in decembrie, fara sa riste un arest preventiv de 29 de zile si decaderea din drepturile de pastrator al traditiilor, cata vreme exista rivali atat de „puternici” – denuntatorii – carora nu le poti face fata decat micsorand speta umana ?
