Copiii institutionalizati sufera o data fiindca nu se bucura de existenta unei familii, iar a doua oara fiindca, in cele mai multe cazuri, sunt etichetati de catre societate ca fiind de la casele de copii, ceea ce ii stigmeaza pe viata. In cadrul centrului de primire in regim de urgenta „Ciresarii” Ploiesti sunt inregistrati, in prezent, aproximativ 150 de copii, trei dintre acestia avand deja 18 ani si ramanand in cadrul institutiei din cauza unor situatii deosebite. Potrivit legii, dupa implinirea varstei de 18 ani, ar trebui sa se realizeze reintegrarea familiala, sociala, precum si profesionala a acestora. In realitate insa…
In cadrul acestui centru, primesc asistenta copii ai strazii, abandonati, lipsiti de supraveghere, supusi abuzului sau neglijarii parintilor, ori proveniti din familii fara posibilitati materiale. „Centrul nostru ofera consiliere psihologica, sprijin de urgenta in vederea reducerii efectelor situatiilor de criza, reintegrare in familie, gazduire pe perioada determinata (pana la 18 ani), educatie sociala, cazare si hrana. Exista, nu de putine ori, si situatii deosebite. De exemplu, avem acum trei tineri care au atins varsta majoratului, dar pe care nu am reusit sa ii reintegram. Sunt tineri cu probleme psihice, care se afla aici de la varste foarte fragede, pe care i-am luat de pe strada, iar acum nu ii putem arunca tot in strada! Cautam inca solutii”, ne-a declarat Carmen Vasiliu, director al Centrului de Plasament „Ciresarii”.
Problemele pe care le intampina copiii aflati in centrele de plasament nu sunt foarte cunoscute de cei din afara acestui mediu. Cristina Badescu, asistent social, ne-a spus, pe aceasta tema: „Tanarul care traieste experienta institutionalizarii sufera o serie de transformari progresive ale personalitatii, modificandu-si simultan sentimentul propriei identitati si modul de a-i percepe pe ceilalti. Parerea generala este ca viata intr-o institutie de plasament este nefavorabila dezvoltarii copilului. Insa, institutiile sunt diferite si exista cazuri destul de multe de copii care au reusit sa se dezvolte intr-un grad de normalitate acceptabil si au invins conditii nefavorabile. De obicei, cele mai multe probleme care apar la copiii din centrele de plasament sunt lipsa de adaptabilitate, de autocontrol, apatia, indiferenta”. Tot in cadrul acestei institutii s-a dezvoltat, nu de multa vreme, un departament care asigura posibilitatea parintilor fara venituri sau cu venituri de sub 50 de lei pe membru de familie, ca, in urma unor anchete sociale, sa isi poata aduce copiii in centru. Ei beneficiaza de o masa calda, ingrijire si educatie din partea asistentilor sociali. Exista, insa, si situatii cand parintii nu se mai intorc, la sfarsitul saptamanii sa-si ia copiii, lucru care da batai de cap responsabililor centrului: „E nevoie sa anuntam organele abilitate, care intervin si demareaza o intreaga ancheta. Au existat cazuri cand parintii au fost foarte greu de gasit, fie ca plecasera din tara, fie pentru ca isi schimbasera domiciliul. Situatia este ingreunata si din cauza numarului de copii din centru, in primul rand pentru ca le limiteaza posibilitatile de a se relaxa si de a se angaja in activitati independente, iar pe de alta parte si pentru ca fondurile pentru administrare si intretinere sunt din ce in ce mai mici, iar cheltuielile – tot mai greu de suportat!”
Catalina STROE
