• De sanatatea oamenilor „raspunde” un dispensar
• Bolile pulmonare au fost mai mult povesti
Poate putina lume stie ca orasul Comarnic este singura localitate urbana din judet care nu are spital. Cu toate acestea, cei care trec pe DN1, spre Sinaia, nu pot sa nu observe, pe partea dreapta, o constructie solida, impunatoare, pe frontispiciul careia sta scris: Dispensarul medical Printul pilot George Valentin Bibescu. Despre acest edificiu si despre activitatea de aici am purtat o discutie cu medicul Mihai Moaca (in foto), aflat de 20 de ani in slujba comarnicenilor si nu numai a lor.
– Domnule doctor, cum se face ca un oras precum Comarnicul nu are spital?
– Intr-adevar, actualul dispensar este, pentru locuitorii Comarnicului, si spital, si dispensar; este, de altfel, singura institutie de sanatate din oras, aici neexistand niciodata spital. Situatia s-ar explica prin faptul ca Sinaia si Campina sunt relativ aproape si serviciile spitalicesti oferite de vecini satisfac si solicitarile comarnicenilor. Pe de alta parte, economic vorbind, un spital se tine foarte greu si, oricat ar fi Comarnicul de oras, i-ar fi foarte dificil sa asigure functionarea unui spital. Chiar s-a discutat in Consiliul Local o astfel de varianta, dar vorbele au ramas vorbe, fara nicio urmare.
– Ce servicii se asigura in acest dispensar?
– Suntem cinci medici de familie – dintre care unul este profilat si pe pediatrie, doi stomatologi si doi tehnicieni dentari. De asemenea, avem si doua puncte de recoltare pentru analize de laborator, probele fiind transportate la Campina sau Busteni.
– Cati cetateni va sunt arondati?
– Peste 2.000 la fiecare medic, ceea ce inseamna aproape toata populatia orasului.
– Aveti probleme deosebite?
– Problemele sunt cele generate de saracia oamenilor. Este paradoxal ceea ce spun, dar aceasta este realitatea si in Comarnic, unde industria a picat, fostii muncitori au pensii mici, iar agricultura nu se poate face. As putea chiar sa spun ca, aici, toti oamenii sunt saraci – si popa, si doctorul – iar saracia aduce boli. Iar pentru medic este cu atat mai dificil deoarece, oricat de subventionate ar fi medicamentele pe care le prescrie, pacientilor tot scumpe li se par!
– Se vorbea, intr-un timp, despre o extindere a bolilor de plamani la Comarnic. Mai este de actualitate acum, dupa oprirea fabricii de ciment?
– Bolile pulmonare din Comarnic au fost mai mult povesti! Eu mi-am dat licenta chiar pe tema impactului prafului de ciment asupra sanatatii si pot sa spun ca a fost mai mult o poluare psihologica, deoarece praful era prezent peste tot, inclusiv pe rufele abia spalate de gospo-dine. Era, de asemenea, si o nota proas-ta pentru turismul care se putea face in zona. Dar, repet, nu au fost probleme mari din cauza prafului de ciment…
– Acum care ar fi bolile cele mai frecvente?
– Ponderea o detin bolile cardiace, apa dura, de munte, cauzand astfel de afectiuni, mai ales hipertensiune. Iar ca o curiozitate, si aici, bolile psihice ar fi pe locul al doilea, stresul cotidian influentand negativ si sanatatea comar-nicenilor.
– Cati pacienti se prezinta zilnic la cabinetul dv?
– Vreo 30, in medie, pentru ca, la inceput de luna sunt mai multi, explicatia fiind data de necesitatea procurarii medica-mentelor compensate. Dar, am o colega care are si 60 de pacienti pe zi!
– Cine este seful dispensa-rului?
– Nu avem un sef, toti medicii suntem egali in drepturi si obligatii. Nu exista coordonare din partea cuiva.
– Reusiti sa satisfaceti doleantele celor care va solicita?
– In dispensar exista un minimum necesar de dotare cu care reusim sa satisfacem pacientii care ni se adre-seaza.
– Probleme privind proprietatea imobilului aveti, asa cum se intampla in multe alte localitati?
– Nu; din acest punct de vedere nu avem nici cea mai mica problema. Cladirea a fost donata Primariei orasului de catre printul aviator George Valentin Bibescu, care a murit de cancer pul-monar, si de sotia acestuia – Martha Bibescu. Iar noi pastram si astazi o firma identica aceleia care era plasata pe cladire prin 1941-1942.
– Fondurile pentru intre-tinere cine vi le asigura?
– Nepotul Marthei si al lui Valentin – printul Ghica, din Marea Britanie – a donat chiar anii trecuti bani cu care am cumparat tabla si am refacut acoperisul. Tot el a adus din Germania un ecograf si instru-mentar pentru un laborator din oras. De asemenea, prin 2003-2004, dispensarul a fost un veritabil santier, fondurile alo-cate din bugetul de libera prac-tica al Casei de Asigurari de Sanatate permitandu-ne sa modernizam interiorul intregii cladiri. S-au pus gresie si faianta, s-au modernizat instalatiile sani-tare si electrice, s-a refacut ali-mentarea cu apa curenta si s-a asigurat si apa calda, asa cum cer normele sanitare. Iar din acest punct de vedere suntem printre putinele lacasuri medicale autorizate permanent!
Leon CHIRILA
