Cuvant la Nasterea Maicii Domnului
Cea dintai sarbatoare a anului bisericesc care a inceput la 1 septembrie este randuita intru cinstea si pomenirea Prea Curatei Fecioare Maria.
De ce cinstim la inceputul anului bisericesc pe Maica Domnului si de ce rostim, la sfarsitul lui, cuvinte de lauda intru cinstea ei ? Vom vedea in aceasta randuiala. Nasterea Preacuratei Fecioare Maria, din evlaviosii parinti Ioachim si Ana, poate fi asemanata cu ivirea zorilor pe cer, care vestesc apropierea luminii, cu ivirea luceafarului de ziua.
Nasterea Preacuratei Fecioare Maria pe care o praznuim astazi este sarbatoarea bucuriei nu numai pentru evlaviosii si dreptii sai parinti, ci si pentru intreaga crestinatate, insisi ingerii se bucura pentru ca tot ceea ce vestesc ei se implineste prin nasterea Fecioarei.
Istoria ne invata ca oamenii au cinstit intotdeauna pe mamele lor. Ce copil nu-si aduce aminte, intotdeauna, cu drag si recunostinta, de mama lui ? Cat de pustie este casa in care nu sunt copii si cat de rece este casa in care copiii nu pomenesc si nu cinstesc pe mama lor ?
Astfel intelegem de ce adevaratii credinciosi cinstesc pe Maica Domnului si de ce in slujbele Sfintei Biserici sunt atatea cantari si imnuri care o prevestesc cu astfel de cuvine:
Bucura-te Maica Domnului prin care rasare bucuria.
Bucura-te prin care piere blestemul.
Bucura-te prin care prunc se face facatorul.,
Bucura-te mireasa pururea Fecioara. Amin !
Pr.Stefan Al. SAVULESCU
