Casa Ergas Mamaciu
In lista oficiala a monumentelor, la pozitia 76, este inscrisa casa de mai sus pentru care ni se ofera adresa (str. M. Kogalniceanu nr. 52) si data construirii ei (1869-1870).
Vom lasa pentru o alta data sa vorbim despre arhitectul care a realizat-o, despre primul proprietar, ca si despre aspectul ei. Ne vom multumi doar sa enumeram de cine si cum a fost folosit acest edificiu in cei aproape 140 de ani de existenta.
Timp de aproape un deceniu, el a fost locuinta lui Avram Ergas, bancher, camatar, om de afaceri. Dupa cum era construita casa – si mai ales subsolul – este de presupus ca imobilul mai servea si ca sediu de afaceri si chiar ca un depozit de marfuri. La 25 mai 1877, o parte a acestei locuinte a fost rechizitionata si oferita ca resedinta printului Gorceakov, cancelarul Rusiei, care venise impreuna cu tarul Alexandru al II-lea la Ploiesti si care avea sa ramana aici pana la 13 iunie. Cu cateva zile inainte de plecare, de aici, din aceasta casa, Gorceakov a notificat cancelariilor europene pretentiile Rusiei asupra sudului Basarabiei (care ne fusese restituit in 1856).
Peste trei ani, in 1880, aici s-a mutat Prefectura judetului Prahova care si-a avut sediul in cladire timp de trei decenii. In 1910, prefectul Constantin D. Anghel a cumparat de la mostenitorii lui Ghita Ionescu casa de la capatul Bulevardului Independentei, facand din ea Palatul prefecturii.
In cladirea de care ne ocupam s-a infiintat clubul „International”. Era un local care isi recruta clientela din populatia mijlocie a orasului, care se intalnea aici si cu mici oameni de afaceri straini, atat pentru petrecere cat si pentru incheierea unor intelegeri, contracte etc.
In anii ocupatiei (1916-1918), clubul a fost mult frecventat de subofiterii germani, iar dupa razboi a dat faliment.
Dupa ce a ramas cateva luni goala, cladirea a fost inchiriata Scolii Normale de baieti „Mihai Viteazul” infiintata in septembrie 1919, in localul „Liceului Vechi” (azi Muzeul de Istorie si Arheologie). Fiind destul de apropiata de sediul ei, aceasta l-a folosit pentru a instala Scoala de aplicatie, unde faceau practica normalistii. Aceasta, sub directia renumitului profesor C. Popescu – Gruia a devenit una dintre scolile de elita ale orasului si a mai functionat doi ani dupa ce unitatea patronatoare a fost desfiintata (1938-1940).
Dupa cutremurul din 10 noiembrie 1940, primaria – care mai era titulara contractului – a oferit localul Scolilor Nr. 1 de baieti si Nr.1 de fete, al caror local fusese grav avariat si era necesara demolarea etajului si consolidarea parterului.
In vara anului 1941, cladirea a fost cumparata de omul de afaceri Ilie Georgescu, proprietarul cinematografului „Capitol”, dar a ramas nefolosita o vreme din cauza faptului ca noul proprietar, capitan de rezerva, a fost mobilizat. De-abia dupa bombardamente, a deschis aici cinematograful „Colorado” pe l-a exploatat cu mare succes cativa ani, pana cand a fost nationalizat.
Din 1949 a fost stabilita acolo „Casa Armatei”, iar dupa sase ani a fost cedata Teatrului de papusi „Ciufulici”, care o detine si in prezent.
Paul D. POPESCU
