Povestile evacuatilor din Sinaia nu sunt intotdeauna invalmasite in culori gri. Exista si cazuri fericite, in care proprietarii nou-veniti i-au sprijinit pe chiriasii-bastinasi sa-si gaseasca alte domicilii inainte de a le cere sa le elibereze casele.
Gratie unui substantial ajutor banesc primit de la proprietarul imobilului in care locuiau, pe Strada Mihail Kogalniceanu, nr. 61, patru familii de chiriasi au reusit sa-si construiasca un adapost in fosta centrala termica de pe Strada Stanjeneilor – din cartierul Platoul Izvor.
Banii i-au primit in luna martie a acestui an, iar de construit s-au apucat la inceputul lunii aprilie. Primaria doar le-a pus la dispozitie centrala termica. Toate amenajarile le-au facut in regie proprie. Noile locuintele sunt aproape gata.
„Stati linistiti, n-o sa va dau afara!”
„Am stat 46 de ani in casa de pe Strada Mihail Kogalniceanu dar, pana de curand, n-am stiut cine este proprietarul ei de drept. Este chiar doamna Simina Mezincescu, reprezentatul Casei Regale in Romania. A fost deosebit de cumsecade cu noi. In luna martie, ne-a dat tuturor celor care locuiam acolo cate-o suma egala de bani. Apoi ne-a spus: «Stati linistiti, nu o sa va dau afara!». Este si dumneaei in etate si probabil si-a dat seama ce-ar insemna pentru un batran sa-l dai afara din casa”, spune Elena Mihai, 72 de ani, cea mai varstnica dintre chiri-asii imobilului de pe Strada Mihail Kogalniceanu.
Femeia spune ca amenajarea locuintei in centrala termica a costat-o circa 700 de milioane de lei vechi. „La banii pe care ni i-a dat doamna Mezincescu, am adaugat si noi economiile noastre de-o viata. Erau, cum se spune, bani albi pentru zile negre…Eu am o pensie de doar 2 milioane de lei vechi. Sotul meu de 5 milioane. Este mecanic auto si inca mai presteaza lucrari”. Celelalte trei familii, mai tinere, s-au bazat pe ceea ce agonisisera muncind in strainatate. Atunci cand nu le-au ajuns banii, a trebuit sa se opreasca din zidarit si sa plece, din nou, peste hotare ca sa castige bani.
„Inca n-avem gaze”
Cand chiriasii au luat in primire centrala, cladirea era o ruina. Igrasioasa, mirosind pestilential, cu pereti din panouri de sticla; parea o sandrama careia nimeni n-ar fi putut sa-i mai scoata vreodata fata. A trebuit sa izoleze acoperisul, pentru a stopa infiltratiile ploii, sa faca subzidiri, sa reconstruiasca peretii, sa sparga podeaua si sa o adanceasca cu o jumatate de metru, apoi sa separe intreaga incapere transversal si longitudinal. Au rezultat patru locuinte, cu parter si mansarda. „A fost munca multa la spargerea podelei. Dar daca n-am fi spart-o, n-am fi avut loc sa construim doua nivele. Cine se mai gandea ca, la 72 de ani, o sa ma mai mut eu intr-o casa noua”, se minuneaza Elena Mihai, stand in vestibulul noii sale locuinte.
Dintre cele patru familii, femeia si sotul sau sunt primii care s-au mutat in centrala din Platoul Izvor. „Deocamdata, nu avem gaze. Asteptam sa ni se instaleze. Desi ne-am mutat aici de-o luna si jumatate, mergem la vechiul nostru domiciliu sa gatim si sa ne spalam. Proprietareasa ne da voie”.
Dintre toate centralele termice dezafectate din Sinaia, centrala de pe Strada Stanjeneilor era cea mai spatioasa, circa 120 de mp. Desi, initial, Primaria promisese ca va amenaja casute de necesitate in centralele termice cu bani de la bugetul local, ulterior, s-a decis repartizarea centralelor catre acele familii care le pot transforma in locuinte pe speze proprii.
Ionut STANESCU
