Cu exact patru ani in urma, Spitalul orasenesc din Baicoi se afla pe lista neagra a spitalelor care trebuiau desfiintate. „A fost o ambitie a fostei conduceri a Directiei sanitare judetene de atunci, in ton cu solicitarile ministerului de resort care se tot caznea sa reduca numarul de paturi din spitalele judetului” – ne-a declarat dr. Maria Dragomirescu, actualul director al spitalului, pe care, recent, l-am gasit in birou, impreuna cu colaboratorii sai apropiati dr. Ioan Parvu – director medical, si ec Sandu Ivan – director financiar-contabil, cu care punea la cale refacerea unuia dintre imobilele unitatii. Si, daca aceasta unitate a fost o „problema” pentru forurile superioare si din cauza unei atmosfere de lucru improprii pe care o promova fosta conducere, de aceasta data am sesizat o anume armonie, o preocupare comuna a membrilor conducerii pentru buna desfasurare a activitatii de aici si pentru revigorarea unitatii. Mai ales ca ambii doctori mentionati se afla in spital chiar din perioada de dupa revolutie si au trait perspectiva sumbra a desfiintarii spitalului care era preconizat sa devina o sectie exterioara a unui spital, din Ploiesti sau din Campina, cu doar doua sectii – interne si psihiatrie.
Aflata la conducere de prin 2001, dr.Maria Dragomirescu – cu concursul celorlalti colabora-tori din spital – a recurs la toate mijloacele posibile pentru a mentine statutul unitatii care avea, totusi, o mare adresabilitate, cu atat mai mult cu cat se afla intr-o zona a celor defavorizati. Baicoiul devenise oras al pensionarilor si al somerilor, Filipestii de Padure „cazuse” odata cu mina, Florestii cu Calinestii se aflau pe aceeasi treapta a saraciei, ca sa nu mai vorbim despre Cocorasti, Bordeni, Scorteni etc.
– Au fost perioade cand nu ne ajungeau paturile, iar pentru ca sectiile de chirurgie si obstetrica-ginecologie nu ar fi fost eficiente – din punctul de vedere al unora – se trecuse, cu toate fortele, la desfiintarea spitalului – si-a inceput povestea directoarea. Iar pentru a nu se face o asemenea greseala, am ajuns pana la…Cornu! Da, am intervenit, prin persoane de buna credinta, la premierul de-atunci, Adrian Nastase, si am obtinut sprijinul necesar. Bineinteles, am avut apoi, discutii indelungate chiar si cu ministrul Daniela Bartos, care a venit aici si s-a convins, pana la urma, ca este vorba despre o unitate care si-a dobandit un renume, cu medici buni, si care merita sa-si continue activitatea intr-o zona petroliera precum cea in care ne aflam.
– O simpla vizita a convins-o pe dna ministru?
– Nu a fost chiar o simpla vizita deoarece atunci au fost prezente si autoritatile judetului – prefect, presedinte de consiliu judetean, directorii Directiei sanitare, ca si primarul orasului, cand, intre intrigile si variantele care se prezentau si ar fi impiedicat continuarea activitatii spitalului, la un moment dat „s-a plasat” un pumn in masa, aici, in cabinetul meu, si s-a dat un verdict: „Din dispozitia mea, aici ramane spital orasenesc!” Era vocea presedintelui Mircea Cosma care, de altfel, a si pus capat carcotelilor la care nu se mai renunta.
– Si ati devenit, din nou, spital?
– Da, suntem spital in toata regula, cu patru sectii – interne, psihiatrie, infectioase si pediatrie. Avem 130 de paturi si 105 persoane incadrate – de la medici, la personalul de intretinere. Iar indicatorii de eficienta a activitatii sunt superiori celor din contractul de management pe care l-am incheiat cu Casa de Asigurari de Sanatate: utilizarea paturilor, durata de spitalizare, numarul de internari/externari etc. Totodata, ne incadram in bugetul de venituri si cheltuieli, nu avem niciun leu datorie, acestea permitandu-ne sa ne luam salariile la timp, sa primim si bonuri de masa si chiar sa acordam prime trimestriale.
– Cu alte cuvinte, puteti dormi linistiti?
– Nu, inca nu putem sta linistiti. Ca sa fim, totusi, un spital respectabil, ne mai trebuie dotari, mai sunt necesare modernizari si mai avem nevoie si de medici – pentru radiologie, laborator, chirurgie, ambulator. De asemenea, ne trebuie aparatura medicala pentru aceste timpuri – deoarece lucram cu instrumentar invechit, si mai trebuie sa refacem acoperisurile la cel putin doua pavilioane – central si de la „infectioase”. Speram ca ministerul ne va include in programul national de reabilitare a spitalelor si, astfel, vom beneficia de sprijinul necesar in rezolvarea unor asemenea necesitati. Pentru ca, de exemplu, Primaria, ne doteaza cu o centrala termica moderna si un monitor pentru functii vitale (tensiune, puls, EKG, temperatura) – care este indispensabil pentru mentinerea statutului nostru de spital si evitarea transformarii intr-un centru de sanatate. Oricum, puteti consemna ca Spitalul orasenesc Baicoi a iesit, dupa parerea mea, definitiv, din acea perioada de… moarte clinica!
Leon CHIRILA
