Avocat Mariana Stelian, Baroul PrahovaCriminalitatea ecologica impotriva mediului devine din ce in ce mai profitabila generand, anual, la nivel global, o cifra de afaceri estimata intre 18 si 24 miliarde de Euro, in special prin activitatile de depozitare ilegala de deseuri periculoase, trafic de substante toxice interzise si contrabanda de resurse naturale protejate. Comertul ilicit cu produse provenite de la specii rare, amenintate cu disparitia asigura cel mai inalt profit si constituie cea de-a doua piata ilegala din lume, dupa cea a drogurilor.
Este cunoscut faptul ca acest tip de criminalitate este in plina expansiune, in ciuda masurilor luate – de prevenire si combatere. Cu titlu de exemplu, precizam faptul ca, numai in Italia, si numai traficul ilegal de deseuri reprezinta a doua activitate a organizatiilor criminale (ale ecomafiei), dupa traficul de droguri, fiind estimata la o valoare financiara de peste 100 milioane de euro anual (dupa estimarile oficialitatilor) sau de aproape 3 miliarde euro (conform aprecierilor organizatiilor neguvernamentale).
Globalizarea criminalitatii impotriva mediului si beneficiile substantiale si rapide pe care le aduce, s-au extins si in Romania. Importurile ilegale de substante toxice, defrisarile masive, comercializarea produselor din specii protejate (sturioni, vanat s.a.) precum si numeroasele acte de poluare si deteriorare a mediului aduc profituri ilicite de milioane de euro si produc prejudicii ecologice incomensurabile. Asemenea fapte sunt incurajate si prin aceea ca, in marea lor majoritate, desi contrare legii si de o periculozitate sociala deosebita, raman nepedepsite atat datorita legislatiei penale inadecvate domeniului, cat si starii cronice de ineficienta in aplicarea sa.
Trebuie precizat faptul ca utilizarea mijloacelor dreptului penal pentru protejarea mediului se impune greu atata vreme cat valorile traditionale ocrotite, precum viata persoanei sau proprietatea, sunt inlocuite, in acest caz, cu apa sau aerul – pe de o parte, iar pe de alta parte, pagubele cuantificabile si reparabile economic sunt greu evaluabile in bani.
Cu toate acestea, sub presiunea realitatilor, juridicul s-a adaptat si problemelor de mediu astfel ca, incepand cu legea germana privind lupta contra criminalitatii de mediu, din 1980, infractiunile ecologice si-au facut aparitia in registrul penal fiind multiplicate si diversificate, treptat, in capitole speciale ale codurilor penale sau sistematizate in codurile mediului.
Si in Romania, multa vreme, legislatia (a se vedea Legile Cadru in materie nr. 9/1973 si nr. 137/1975) a ramas tributara sistemului dependentei, incriminarii ecologice de nerespectarea unor obligatii administrative. Tentativa promovarii mediului la rangul valorilor esentiale protejate de dreptul penal pe calea incorporarii infractiunilor in chiar Codul Penal (Legea nr. 301/2004) a ramas la acest stadiu, in conditiile in care soarta acestuia este incerta, asa dupa cum se cunoaste.
In aceste conditii, consideram ca noua reglementare-cadru, respectiv Ordonanta de Urgenta nr. 195/2005 privind protectia mediului, desi a inregistrat unele progrese, pastreaza limite majore in privinta conceptiei si a instrumentelor de protectie penala a mediului. Prin urmare, inadaptarea legislatiei la particularitatile ilicitului ecologic reprezinta o cauza importanta a ineficientei luptei, impotriva criminalitatii de mediu. Mai mult decat atat, diferenta dintre criminalitatea reala si cea descoperita si sanctionata este enorma.
Potrivit opiniei prof. univ. dr. Mircea Dutu, armonizarea legislatiei nationale cu reglementarile europene – in primul rand cu Conventia privind protectia mediului prin dreptul penal din 1998, si initiativele Uniunii Europene in materie – presupun realizarea unui sistem special de reprimare a criminalitatii ecologice.
Apreciem ca armonizarea legislatiei nationale trebuie sa aiba in centrul sau recunoasterea unui delict (infractiune) autonom de mediu, care sa proteguiasca elementele naturale cu valori in sine, indiferent de alte conditionari (administrative, interese social-umane etc.) dar si stabilirea unor proceduri adecvate de descoperire, instrumentare si judecare, precum si proportionalizarea pedepselor, in raport de gravitatea prejudiciilor ecologice.
Din aceasta perspectiva, sustinem opinia profesorului doctor Mircea Dutu – autoritate competenta in materie – potrivit careia codificarea dreptului ambiental prin elaborarea unui cod al mediului poate constitui si ocazia unei reforme a dreptului penal aferent, in sensul eliminarii incoerentelor, al acoperirii lacunelor si coordonarii dispozitiilor legale.
