CASA TOBOC (I)
Numele acesta, cu o rezonanta ciudata, era foarte cunoscut in perioada interbelica, iar casa care il purta (str. Democratiei nr. 1) era un adevarat punct de referinta in orientarea cetatenilor. Asa cum este usor de inteles, acest nume venea de la proprietarul cladirii sau, mai repede, de la o porecla a lui. De aceea vom incepe prin a-l evoca pe ctitor, inainte de a vedea virtutile cladirii, si starea ei actuala.
Numele lui adevarat era Dumitru Buta, si se nascuse in comuna Ved (judetul Fagaras) la 24 ianuarie 1874.
La varsta de 12 ani, deci pe la 1886, a fugit din sat (unde absolvise 4 clase primare la scoala romaneasca), a trecut granita ilegal, si a venit la Bucuresti unde s-a aciuat pe langa un tipograf. Invatand meseria, a urcat toate treptele: ucenic, calfa, mester.
Prin 1890, si-a adus si fratele mai mic, Vasile, pe care l-a invatat meseria de tipograf.
Ca mai toti tipografii din acea vreme, a intrat in miscarea socialista unde l-a cunoscut pe Al. G. Radovici, de care s-a apropiat foarte mult.
In 1896, s-a casatorit cu Virginia Popescu, tanara modista din Bucuresti. Cum greutatile au crescut, Al. G. Radovici l-a sfatuit sa se mute la Ploiesti, promitand ca il sprijina. La Ploiesti, si-a gasit un serviciu bun ca tipograf-sef la Tipografia „Democratul”, iar sotia sa, buna profesionista, a fost introdusa intr-o serie de familii din protipendada.
Foarte curand insa, Al. G. Radovici a intemeiat o tipografie proprie, „Lumina” inchiriind pentru ea parterul aripii drepte a palatului Bailor comunale. El l-a invitat pe cel pe care il pretuia atat sa lucreze pentru el, in calitate de sef al tipografiei si administrator.
Acesta la venirea in Ploiesti isi schimbase numele din Buta in Dumitrescu si, aproape imediat, concetatenii l-au poreclit Toboc (probabil pentru ca era maruntel, dar foarte indesat, lat in umeri si vanjos).
Econom, dar nu zgarcit, inventiv, cu mult simt al afacerilor, el a facut tipografia sa prospere foarte repede.
In 1899, Al. G. Radovici – ca toti „generosii” – paraseste miscarea socialista si trece in Partidul National Liberal, unde Toboc il urmeaza.
La scurt timp dupa aceasta, Radovici, care avea acum si mai multe preocupari si obligatii, hotaraste sa vanda tipografia. II propune lui D. Dumitrescu sa i-o cedeze contra unei sume rezonabile si a unei esalonari a platii. Acesta accepta cu multa bucurie si ajunge in 1902 patron de tipografie.
De acum incepe o lupta indarjita, eroica am putea spune: alearga dupa comenzi, dar este mai mereu si in tipografie, cu ochii pe oamenii lui, ba atunci cand unul este bolnav, pune mana si lucreaza ore intregi, mai bine ca toti ceilalti.
In numai cativa ani, si-a achitat toate datoriile si ratele iar in 1911, a cumparat de la mostenitorii lui Barcovici intreg utilajul tipografiei „Moderna”.
Inzestrarea atat de bogata pe care o avea l-a facut sa se gandeasca la un sediu propriu, corespunzator. Dar primul razboi mondial l-a determinat sa isi amane, planurile.
Din cauza varstei a fost mobilizat ca militian si atasat Spitalului de campanie 196, ca subofiter. A avut o contributie deosebita la buna aprovizionare a spitalului cu alimente, cazarmament, medicamente, instrumentar si in evacuarea lui la Piatra Neamt. Si-a luat cu el si familia, fiicele lui, Lucia (nascuta in 1897) si Constanta (nascuta in 1899) lucrand ca surori de caritate (Crucea Rosie). Paul D. Popescu
