Leon CHIRILA
Aceasta perioada cu calduri dogoritoare a fost prezentata, in presa, in fel si chip, figurile de stil plecand ba de la Nicolae Labis – cu arsita sa care a ucis orice boare de vant si soarele care s-a topit si a curs pe pamant – pana la expresii care nu mai au nimic cu poezia, pentru ca realitatea cruda a aratat fata ucigatoare a caniculei. Asadar, aceasta fiind extrema cea mai crunta, mai dureroasa a afectelor temperaturilor pe care ne straduim sa le suportam, ne aruncam privirea, totusi, asupra segmentului cuprins intre poezie si moarte, pentru a vedea ce se intampla in aceasta societate marcata grav de vipia verii pe care o traversam. Si vom vedea ca multi nu stau chiar cu mainile in san, asteptand, vorba romanului, ce-o da Domnul ! Mai marele Sanatatii – adica ministrul Eugen Nicolaescu, de exemplu, a dat astfel, ravas pentru reducerea programului de lucru cu publicul in institutiile statului. Ceea ce ar insemna ca, in aceasta perioada, avem mai putine probleme de rezolvat si ca birocratia ar functiona in schema redusa cat timp caldura isi face de cap. Iar in sectorul aflat chiar sub pulpana sa – pentru ca alocarea fondurilor si procurarea aparaturii necesare spitalelor nu „au mers” precum melita gurii sale, iar bolnavii se sufoca prin saloane.
Grijulii cu omul muncii se arata, tot acum, si cei care controleaza cum se munceste in diferitele sectoare de activitate si, ca sa nu fie cumva banuiti ca au uitat ce-ar trebui sa faca, au si dat sfoara in tara ca nu trebuie sa se mai lucreze sub cerul liber, constructorii – caci acestia sunt cei mai expusi radiatiilor solare – fiind astfel obligati sa-si sisteze eforturile si sa mai stea pe la umbra intre orele 11 si 17! Cam la fel stau lucrurile si cu soferii, acei semeni de-ai nostri care nu mai au astampar si umbla toata ziua pe drumuri. Care drumuri se cam strica daca treci pe ele cu ditamai mastodontul de camion, ca deh, asa-s facute – sa se strice cat mai des, ca sa aiba de lucru acei baieti destepti care le construiesc si au grija sa revina la refacerea lor, precum lupul unde a mancat oaia. Astfel s-a ajuns ca, atunci cand meteorologii ridica stindardul cu cod portocaliu – operatiune pe care, in ultima vreme, o fac frecvent, incat ii dor si mainile tot ridicand steagul de culoarea aceea zvapaiata – sa se interzica circulatia pe drumurile europene, nationale si interjudetene intre orele 11 si 20. Adica stai, neica soferule, ca-i prea cald, te-ar putea lua durerile de cap si poti face vreun accident!
Precum se observa, canicula asta ne obliga sa stam si sa meditam la ce ne-o trece prin cap, pentru ca, altfel, nu ai ce face. Stau soferii, functionarii trag obloanele, dupa cum si constructorii trebuie sa se piteasca pe unde apuca. Deci, mai nimeni nu trebuie sa mai munceasca, din moment ce s-au dat atatea directive dinspre toate inaltele comandamente ale umanismului, care interzic, pur si simplu, sa ne mai batem capul cu atata munca. Adica exact ce-mi spunea un prieten care, nefacand parte din nici o instanta de luat decizii pentru vreo comunitate, nu stia ca vor veni si vremuri din astea toride: „Fereste-te, omule, de munca si de raceala” ! Iar daca autoritatile de toate felurile au sarit dintr-o extrema in alta, plantand semnul „interzis” pe mai toate cararile muncii, eu de ce n-as spune ca si prietenului meu trebuie sa-i dau ascultare, sau ca intre canicula si blocaj pot pune semnul egal ? Daca s-ar trage mai la umbra si doctorii, fiindca si ei sunt oameni si suporta la fel de greu parjolul acestor zile ?! Pana la urma, unde am ajunge ?
Daca toti cei care muncesc mai mult sau mai putin ar invoca acelasi motiv al gradelor fara precedent si ar cere intreruperea lucrului ?!
Si cand te gandesti ca, in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, canicula inseamna si „perioada in care steaua Sirius rasare si apune odata cu Soarele” si tine din 22 iulie pana pe 23 august, cand, odata, mergeam la…defilare…
