Leon CHIRILA
Tot am avut impresia ca alesii nostri cei mari sunt cam nesimtiti, ca-si vad doar de treburile lor si ale partidelor care i-au facut oameni, ca doar stiu sa doarma in Parlament, ori sa se certe pe proiectele de legi care, pana la urma, ajung aceleasi acte normative prost facute, rupte de realitate, greu aplicabile. Ei bine, de vreo cateva zeci de ore, cativa astfel de alesi – niste deputati – incearca sa ne arate si o alta fata, mai umana, chipurile, din dragoste de…animale. Adica, dupa ce au vazut niste imagini la televizor, in care un taran isi lovea animalul cu care-si facea treburile gospodariei, cei trei deputati au si purces la redactarea unui proiect de lege pe baza caruia cei care mai agreseaza animalele sa fie pedepsiti aspru, sa li se ia chiar animalele si, pentru situatii mai grave, sa fie trimisi la puscarie. Daca este sa judecam drept, aceasta nobila preocupare este de laudat si poate conduce la o solutie pentru eliminarea agresiunilor fata de animalele de munca si fata de celelalte, de pe langa casa omului.
Privind lucrurile mai in adancul lor, teama mi-este ca deputatii cu pricina, in intentia lor demna de luat in seama, au vazut doar paiul din ochiul neputinciosului taran si nu barnele – cat casa, am putea spune – din ochii domniilor lor. Cum de-or fi vazut ei, agresiunea, pentru prima data, tocmai cand „un om nacajit” isi batea caii care, se stie, uneori, o mai iau razna ? Oare noi, oamenii, cetatenii tarii, nu suntem zilnic agresati,in primul rand, chiar de ei, cei alesi de noi sa ne reprezinte in forumul suprem de decizie al tarii? Faptul ca citesc ziarele pe rupte, ca dorm sforaind de se-aude pana-n creierul muntilor, ca, de prea multe ori, nu fac ceea ce trebuie sa faca in calitatea pe care o au in Senat sau Camera Deputatilor este, dupa parerea multora, tot o agresiune la adresa electoratului. De asemenea, atata nedreptate care este in tara si pentru care Uniunea Europeana ne tot ameninta cu clauza de salvgardare nu reprezinta altceva decat tot o agresiune la adresa unui intreg popor care este, in continuare, nemultumit de injustitia…Justitiei.
In acelasi context al agresiunilor – fata de care parlamentarii nostri ar trebui sa fie la fel de exigenti ca si fata de cele cateva cravase administrate unui cal – se afla nepasarea administratiilor locale fata de cei oropsiti – copii sau batrani – fata de semenii nostri nepasatori atat fata de copii – care, iata, cad in fantani si pun pe jar importante forte umane si materiale – sau fata de parinti, fata de care manifesta ori o uitare condamnabila, ori o rapacitate demna de puscarie, atunci cand le iau totul, lasandu-i pe drumuri. Ce sa mai spunem despre batausi si borfasi, despre ale caror ispravi – agresiuni fata de cetateanul de pe strada – aflam, cotidian, din presa, sau despre soferii care accidenteaza pietonii chiar pe trecerile special amenajate pentru acestia din urma? Agresiunile lor, probabil, in opinia respectivilor parlamentari, sunt minore si nu fac obiectul preocuparilor lor. Sau, cu siguranta, vor spune ca, in ceea ce-i priveste, au fost de acord cu actele normative care sanctioneaza autorii faptelor la care ma refer. Durerea mare este insa,ca o astfel de interpretare a lucrurilor inseamna a se spala pe maini. Cati demnitari care au agresat cetateanul, cati soferi – de regula mahari – care au trecut ca vantul pe trecerea de pietoni spulberandu-l pe cel aflat pe zebra, cati alti „agresori de oras” au fost pedepsiti pentru faptele lor ? Acum, l-au vazut pe bietul taran lovindu-si animalul si, pentru ca n-are bani de avocati, il vor trimite la puscarie sau il vor deposeda de animalul la care, cu siguranta, tine foarte mult. Deputatii milosi, insa, au vazut, cum am spus, paiul din ochiul celui necajit si nu barna din ochii celor mult mai vinovati.
