O CASA FRUMOASA !
Nu am gasit niciun alt titlu pentru nota asupra edificiului din str. N.I.Simache nr.4, deoarece nu stim nimic despre el, decat ceea ce ne spun ochii nostri. Judecand dupa aspectul ei, casa a fost construita pe la 1900 sau in anii imediat urmatori.
Incercand sa-i facem un scurt istoric, constatam ca nu cunoastem omul pentru care a fost construita si nici alti proprietari pana dupa 1920. Atunci a intrat, prin cumparare, in patrimoniul Societatii petroliere “CONCORDIA”, fiind unita cu cealalta proprietate a acesteia, cea din Bulevardul Independentei nr.21. Desigur, acolo erau instalate conducerea si cele mai importante departamente. Aici, pe firma mare, de tabla, arcuita deasupra portii scria: “CONCORDIA” S.A.R. – Serviciul tehnic-interventii.
Dupa restructurarea industriei noastre petroliere, a devenit o parte a sediului Petroliferei Muntenia, iar dupa nationalizarea din 1948 (11 iunie) a celui al Sovrompetrolului. Dupa ce Romania a rascumparat partea sovietica, Sovrompetrol desfiintandu-se, cladirea a ramas in patrimoniul Trustului Regional de foraj extractie. Odata cu privatizarea acestuia, frumoasa cladire a devenit proprietatea PETROM, iar, in prezent, este inchiriata unei firme care se ingrijeste, dupa cum se vede, foarte bine de ea.
Este o constructie in stil clasic intr-o varianta sobra si rafinata. Nu cunoastem numele arhitectului (Toma N.Socolescu, murise deja, fiul sau era prea tanar), dar, oricum, nu a fost un oarecare.
Evident este conceputa pe orizontala. La aceasta impresie contribuie si lipsa unui subsol care sa inalte edificiul (de aici si nevoia ca parterul sa fie mult mai inalt ca etajul), cornisa puternica ce marcheaza in exterior trecerea de la un nivel la altul, canelurile orizontale paralele care brazdeaza in intregime fatadele si, in sfarsit acoperisul foarte scund sustinut de alta cornisa mai ampla erijandu-se in streasina, avand sub ea niste ornamente, capetele sugerand niste barne.
Desi este o constructie cu mult echilibru, simetria nu a constituit o preocupare a arhitectului. Intrarea in cladire nu este practicata la mijlocul fatadei principale, ci aproape de capatul dinspre strada. In ambele parti ale corpului care contine aceasta intrare, fatada se retrage cu un metru, dar numai pe o latime de 3-4 metri cat ingaduie o singura fereastra. Apoi spre dreapta, dupa colt, avem o fatada laterala, nu foarte larga (cu numai doua ferestre), iar spre stanga, fatada inainteaza iar cu acel metru, dar pe o lungime mult mai mare, pana la capatul edificiului.
Ornamentarea nu este prea bogata, dar este foarte elaborata si nu exclude elementele antropomorfe. Ea este concentrata in jurul ferestrelor. Toate ferestrele din jumatatea din fata a edificiului au de o parte si de alta niste profiluri cu aparentele unor pilastri angajati terminati cu niste capiteluri sofisticate. Ferestrele de la parter au deasupra lor niste frontoane triunghiulare cuprinzand niste ornamente complexe avand in centru un chip tanar si frumos scos intr-un altorelief. Acelasi ornament il intalnim si in timpanul arcadei de deasupra intrarii principale.
Edificiul aduce, cu armonia liniilor si volumelor, si ecouri bine asimilate din Renastere.
Paul D.POPESCU
