FARA SCAPARE
Titlul cunoscutului film de actiune este cat se poate de semnificativ pentru situatia in care se afla partidele care au avut nesabuinta sa se prinda in aventura referendumului de demitere a presedintelui.
Discursul din 30 mai in Parlament al sefului statului a fost caracterizat, de catre adversarii politici, in toate felurile: agresiv, fara legatura cu tema referendumului, in contradictie cu consultarile avute in urma cu cateva zile la Cotroceni etc. Mai putini au fost insa dispusi sa inteleaga ca Traian Basescu a vrut sa le transmita un mesaj fara echivoc: toate cartile castigatoare sunt in mana sa, indiferent care dintre solutiile posibile, inclusiv cele neagreate de presedinte, va fi urmata in continuare pe scena politica romaneasca. Iata-le:
1. Continuarea cu un guvern minoritar PNL-UDMR, sustinut din tribuna de PSD. Este varianta cea mai comoda si probabil va fi convenabila tuturor partidelor care nu-si doresc alegeri anticipate, majoritare in acest moment in forul legislativ. Mi se pare, insa, ca este varianta fatala pentru PNL; dependenti de capriciile (si interesele) unor lideri politici, in bataia pustilor dinspre Cotroceni si Modrogan, soarta liberalilor pare pecetluita. Si alaturi de ei nici social-democratii nu se vor simti prea bine, atata vreme cat putini vor fi cei care vor dori sa faca diferenta intre un sprijin fatis acordat guvernului sau unul mai subtil, nedeclarat, dar vizibil.
2. Intrarea la guvernare a PSD alaturi de PNL. Desigur e o solutie de compromis, care ar asigura o majoritate parlamentara suficienta. Ramane de vazut insa ce rezerva de imagine mai are PSD-ul si cum vrea sa si-o consume. Pentru ca asa cum spunea cineva, niciodata nu se intra la guvernare cu un an inainte de inceperea unui ciclu electoral, indiferent cat de atractiv este ciolanul puterii.
3. Revenirea la momentul alegerilor din 2004. Traian Basescu a apreciat in Parlament ca ar fi o solutie acoperita in ce priveste legalitatea, facand, desigur, apel la faptul ca la momentul respectiv, Uniunea PSD+PUR a avut cel mai bun scor electoral. Numai ca ambele partide sunt departe de credibilitatea de atunci, ca sa nu mai vorbim despre divergentele existente, urmare a parcursului diferit pe care au considerat ca este bine sa il urmeze dupa alegeri, cei doi fosti parteneri.
4. Alegeri anticipate. Daca macar in parte sondajele aparute dupa referendum sunt reale, atunci alegerile inainte de termen ar putea asigura Partidului Democrat o majoritate confortabila, o ecuatie in care ar mai putea intra PLD si PNG si care ar conduce la un act de guvernare stabil. Numai ca acest lucru este cunoscut si de adversarii politici ai PD-ului, care vor evita declansarea procedurilor necesare. Ceea ce nu inseamna ca Partidul Democrat are vreun motiv sa se grabeasca; daca mai apare si vreo noua greseala de tipul referendumului s-ar putea trezi la peste 60% in optiunile de vot ale romanilor!
Asa incat, indiferent ce ne rezerva viitorul in privinta configuratiei scenei politice, toate variantele sunt favorabile presedintelui Traian Basescu si Partidului Democrat. Desigur, nu iau in calcul varianta intrarii PD in vreo formula de guvern, urmare a cine stie carei combinatii subterane; ar fi o prea mare greseala si sunt sigur ca ea nu se va intampla. De altfel, e clar ca democratii sunt acum chiar singurii care doresc sa ajunga la guvernare, dar numai in urma unor alegeri, fie ele anticipate sau la termen.
Situatia actuala imi aminteste de desele semnale alarmate ale liderilor politici privitoare la intentia lui Traian Basescu de a construi un partid prezidential, capabil sa castige alegerile locale si parlamentare din 2008 si sa asigure suportul necesar pentru realegerea sa in 2009. Infiintarea PLD-ului, grija pentru prestatia Partidului Democrat, pot fi elemente care sa confirme aceasta ipoteza. Numai ca, in fapt, cel mai important ajutor in aceasta constructie este dat chiar de adversarii lui Traian Basescu: infantilitatea politica a conducerii partidelor care au provocat suspendarea si referendumul de demitere au propulsat PD-ul intr-o pozitie din care ar putea obtine un scor electoral care sa le permita sa guverneze singuri, iar pe Traian Basescu – la cotele de popularitate de la inceputul mandatului.
Acestea sunt motivele care ma fac sa apreciez ca situatia in care se afla PSD, PNL, PC, PRM si UDMR este una fara iesire. Sigur ca, intr-o lume civilizata, primul pas spre redresare ar fi demisia liderilor acestor partide; nu pentru binele pe care l-au facut presedintelui si democratilor, ci pentru raul si decredibilizarea adusa propriilor formatiuni politice. Numai daca urmarim situatia in care se afla stanga romaneasca si e suficient pentru a intelege deserviciile facute de actuala conducere a PSD prin actiunile naive din ultima perioada. Ba, mai mult, aflu ca din cauza unor puncte de vedere personale, diferite de cele agreate de conducere, colegul nostru din Prahova, Marian Saniuta, este in pericol de a fi sanctionat. Asta da democratie !
Deci, cei vinovati de ultimele evenimente politice nici gand sa se ceara afara, ci continua sa dea lectii natiunii. Cred ca nici motiunea de cenzura care se va prezenta saptamana aceasta in Parlament nu are prea multe sanse de reusita. Sper, totusi, ca ea va reusi sa mai lamureasca ceva din modul in care sunt grupate fortele politice in Parlament si cata sustinere mai are Guvernul. Mai interesant ar fi de aflat cat de transparenta este aceasta sustinere si cum si-o asuma partidele. Dar, deja, sper prea mult !
Romeo HANGANU
