Romeo HANGANU

Nici sa nu va ganditi ca fac vreo referire la situatia politica actuala, care ar crea cine stie ce piedici in viata reala a Romaniei. Calatorind mult prin tara in ultimele zile, m-am convins, inca o data, ca romanii au cu totul alte griji, asa incat credinta politicianului autohton ca este in centrul atentiei generale este o iluzie desarta. Cam aceasta este si senzatia in legatura cu referendumul din 19 mai, o cursa, de unul singur, a lui Traian Basescu, presedintele suspendat, a carui singura grija este ca nu cumva sa iasa pe locul doi.
Nu, eu ma refer la una dintre cele mai grave probleme cu care ne confruntam, care deja ne depaseste, si pentru care solutiile sunt greu de gasit, chiar daca ar fi tratata ca o adevarata prioritate. Este vorba despre blocajul la propriu, pe care il intalnim pe toate drumurile din tara sau din marile orase, de traficul rutier infernal care anuleaza programe, streseaza conducatori auto si pietoni si pune in pericol viata oamenilor. Trafic rutier care creeaza un disconfort ostil multor investitori care sunt nevoiti sa se confrunte zilnic cu calitatea si capacitatea soselelor romanesti.
Sigur, se poate invoca dezinteresul traditional si faptul ca lucrarile publice in acest domeniu au ocupat un rol secundar in preocuparile autoritatilor, indiferent de nivelul acestora sau de perioada la care ne raportam. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca, in ultimul timp, s-a manifestat o tot mai aprinsa si neproductiva interventie politica pe aceasta tema, iar disputele legate de autostrazi sunt exemplul cel mai semnificativ.
M-am confruntat, saptamana trecuta, cu o situatie tipica de trafic blocat in incercarea de a trece din Ardeal in Muntenia: pe vaile Timisului si Cernei, lucrarile intre Caransebes si Turnu Severin faceau ca 100 de kilometri sa fie parcursi in 4 ore. Pe Valea Jiului un accident a facut ca 3 ore sa nu poata fi folosit drumul intre Petrosani si Craiova. Pe Valea Oltului, un camion cu grau s-a rasturnat peste un autoturism iar interventia necesara eliberarii traseului a durat peste 5 ore. In privinta accesului pe Valea Prahovei, mult discutatul proiect al autostrazii Bucuresti-Ploiesti-Brasov merita o discutie separata, macar pentru a lamuri, pe cat este posibil, interesele care s-au invartit in jurul acestei investitii. Un proiect care, in conditii normale, trebuia sa se finalizeze prin constructia autostrazii pe drumul cu cel mai intens trafic din tara pana in anul 2008.
Situatii asemanatoare se regasesc pe majoritatea drumurilor din Romania si nu vorbesc despre zilele de sarbatoare sau weekend, cand calvarul deplasarii cu autoturismul este bine cunoscut. Este vorba despre zilele obisnuite de munca, cand nevoia de a ajunge la serviciu sau de respectare a orarului unui transport este, de multe ori, o conditie a reusitei.
Cateva cuvinte despre Bucuresti. Dupa parerea mea, Capitala a devenit un oras nefunctional. Folosirea autoturismului propriu pentru a te deplasa spre locul de munca sau la diferite intalniri este o adevarata aventura. Personal, am ajuns sa nu mai suport cele 3-4 zile, cat trebuie sa fiu prezent in Bucuresti. Niciun program nu poate fi respectat, iar metroul a devenit ultima solutie cand vrei totusi sa incerci sa-ti onorezi obligatiile la timp. Cunosc tot mai multi investitori care vor sa mute, din Bucuresti, sediile societatilor pe care le conduc. De aceasta situatie ar trebui sa profitam noi, ploiestenii, mai ales ca acum este mult mai usor sa ajungi de la aeroportul din Otopeni la Ploiesti, decat in centrul Bucurestiului.
Ajungem si la noi in Prahova, judetul cu cel mai complicat si intens trafic din tara si datorita pozitiei geografice, la intersectia tuturor drumurilor importante din Romania. A devenit si la noi o adevarata arta sa gasesti drumurile cele mai accesibile, sa eviti blocajele in trafic si intersectiile semaforizate in care sa faci un stop de 4-5 ori. Ploiestiul devine tot mai aglomerat, pe zi ce trece, si din cauza unei retele stradale dificile prin chiar gandirea initiala, iar ceea ce s-a facut, in ultimii ani, ca lucrari de modernizare este foarte putin. La traficul propriu se adauga traversarea orasului de catre foarte multi bucuresteni in drumurile lor catre munte, spre Valea Teleajenului, a Prahovei sau catre Slanic, nefolosind centura orasului care este, si ea, suprapopulata. De altfel, consider ca pentru municipiul nostru, mai importante chiar decat autostrada sunt reabilitarea centurii si extinderea ei pe patru benzi, lucrari care ar reduce, cu cel putin 25%, traficul din Ploiesti.
Nu poate fi trecuta cu vederea inmultirea accidentelor si, in special, a celor in care sunt implicate grupuri mari de participanti la trafic. Motivatiile merg, de obicei, pe solutia de minima rezistenta, vinovatul fiind numai conducatorul auto si mai niciodata calitatea drumurilor si situatia traficului. Uitam ca dupa un parcurs bara la bara de cateva ore si cel mai pasnic sofer devine agresiv sau macar neatent.
Nu mi-am dorit sa prezint o imagine catastrofica a unui fenomen care poate parea plictisitor, dar care, intr-o perspectiva deloc indepartata, va influenta, in mod esential, bunul mers al economiei si viata societatii romanesti. Trag acest semnal de alarma intr-un moment in care interesul pentru o viata politica zgomotoasa este cu mult mai mare decat cel pentru provocarile din lumea reala. O fac si pentru ca in multele interventii pe care le-am avut pe aceasta tema (si, in special, la proiectul autostrazii Bucuresti-Ploiesti-Brasov) m-am lovit, ca de un zid, de neintelegerea, de multe ori interesata, a celor indrituiti sa se ocupe de astfel de probleme. O opacitate si o neputinta care nu-i lasa sa prevada ce se va intampla nu peste zece, ci nici macar peste doi, trei ani. Si care ne va afecta, in mod simtitor, tuturor, existenta.