ADRIAN NASTASE
________________
Jurnal politic
Criza opozitiei in urma referendumului
– Una dintre concluziile cele mai importante ale acestui moment istoric este rascrucea la care se afla fortele de opozitie in Romania si PSD in particular. Din 2004, dupa indepartarea sa de la putere, PSD se straduieste sa-si regaseasca un sens si o coerenta. Acest sens nu poate fi decat unul: PSD trebuie sa se consolideze drept cea mai puternica forta de opozitie; nu numai ca voce politica, dar si ca forma de reprezentare. Opozitie nu inseamna doar sa te opui proiectelor puterii, ci si sa reprezinti cu fidelitate interesele acelei parti a populatiei pe care puterea o ignora.
– Cauzele pot fi multiple si putem vorbi despre ele la nesfarsit. Eu as vrea sa mentionez doar cauzele care au fost destul de evidente in cazul acestui referendum.
1. Lipsa de unitate. Atunci cand iti asumi o cauza, ca formatiune, ea ar trebui sprijinita de toti, cu toata energia. De aceasta data, nu s-a intamplat asa. Orice lupta abordata cu forte divizate este o lupta pierduta din start.
2. Lipsa de organizare. Ani de zile s-a trait cu mitul redutabilei forte organizatorice a PSD; si el era sustinut, de fiecare data, de realitate – la fiecare episod electoral, de obicei, se confirma. De aceasta data, forta organizatorica a PSD a lipsit cu desavarsire. Va trebui infruntata, cu onestitate, realitatea ca una dintre calitatile fundamentale ale partidului, unul dintre atributele care il defineau si pe care se cladeau realizarile electorale s-a erodat. Cert este ca acum, singura forta organizatorica impresionanta apartine PD, si acest lucru va trebui evaluat.
3. Pierderea identitatii. Rezultatul celor doi ani de „revolutie” in PSD este urmatorul: el a devenit un partid pe placul doamnei Mungiu si al domnului Parvulescu, dar s-au pierdut alegerile. PSD-ul a devenit acceptabil pentru „societatea civila”, dar si-a pierdut sustinerea electorala. S-a lasat modelat in functie de dorintele si proiectiile „societatii civile”, si s-a transformat in functie de aceste dorinte si proiectii. Surpriza? PSD a devenit un partid mai mic si aproape inofensiv din punct de vedere politic si electoral. Visul „societatii civile” – acela de a distruge PSD – e pe cale sa se realizeze.
– Precum multe din evenimentele de dupa 2004, si acest episod ar trebui sa functioneze pentru PSD ca o lectie. O lectie despre ce greseli sa fie evitate pe viitor si ce pasi sa fie facuti in continuare. Problema e ca, pana acum, majoritatea acestor lectii au fost ratate. Astazi PSD este confruntat, din nou, cu o optiune: sa devina principala forta de opozitie sau sa-si piarda treptat identitatea, structurile, electoratul.
– As face o observatie: chiar daca trebuie sa ne intoarcem in partid pentru a analiza ce nu a mers bine si sa identificam cai pentru a castiga alegerile, nu cred ca trebuie sa acceptam paradigma care ni se impune acum la nivelul analistilor – respectiv aceea de a ne automacina. Schimbarea trebuie sa fie una de atitudine si de mentalitate, nu neaparat una de oameni. Iar daca acest efort va esua, abia apoi sa vedem daca e cazul sa schimbam si oamenii.
Problematica referendumului ramane
– In urma votului de sambata, au existat foarte multe interpretari care au incercat sa justifice fie scorul in favoarea lui Traian Basescu, fie numarul mic de voturi pentru demiterea lui, fie numarul imens de cetateni care nu s-au prezentat in fata urnelor. Au fost inaintate mai multe explicatii – foarte multe dintre ele pertinente si mai mult decat onorabile, dar greu de demonstrat cu cifre. Ele mascheaza insa problema reala: Traian Basescu a fost adus in fata urnelor pentru ca a fost acuzat ca a incalcat Constitutia. Pana la urma insa, acest subiect nu s-a discutat. S-a discutat in schimb despre alte teme. Cum se intampla insa, de obicei, la referendumuri populatia raspunde la alte intrebari decat cele formulate de organizatori.
– Bineinteles, in fata urnei de vot, motivatiile alegatorului sunt cele mai diverse, dar aceasta nu schimba cu nimic datele problemei. Presedintele, reconfirmat de votul de sambata, nu a cerut un vot pentru programul in 12 puncte sau introducerea de legi sau de reforme (lucruri pe care, bineinteles, nu le poate face singur). Problema supusa votului a fost daca acest verdict al Parlamentului se confirma. Alegatorii prezenti la urne au spus ca nu, deci formularea din punct de vedere juridic este ca cetatenii au decis sa nu considere actele lui Traian Basescu neconsti-tutionale.
– In urma votului, au aparut discutii despre modul in care presedintele isi va implementa programul pe care l-a propus. Or, acest program are doua probleme. El nu are o confirmare populara; el nu a fost supus votului cetateanului. In al doilea rand, el este un program ce implica mai degraba aspecte executive si legislative. Modificarea Constitutiei, introducerea unui nou sistem electoral, introducerea legii lustratiei – toate sunt aspecte ce tin de competenta exclusiva a Parlamentului. Reforma administrativa, in sanatate, in educatie – toate acestea tin de competenta Guvernului. Votul din 19 mai nu a sporit aria decizionala a lui Traian Basescu.
