Anagnost
La rubrica “Vietile Sfintilor Mucenici”, intr-unul dintre articole s-a folosit cuvantul “anagnost”, mai putin cunoscut, de aceea ne-am propus sa-l explicam.
In DEX, editia a II-a, la pagina 37, citim acestea: “Anagnost, anagnosti, substantiv masculin. Sclav insarcinat sa faca lectura in timpul mesei sau al baii stapanilor, sa copieze manuscrise etc., in Roma antica. Din francezul „angnoste”.”
Autorii Dictionarului explicativ al limbii romane ori au omis, ori n-au stiut intelesul pe care-l are acelasi termen in idiomul religios (crestin). Drept care, se cuvine ca noi sa-l relevam. Iata, asadar, sensul pe care l-a capatat termenul “anagnost” in limbajul bisericesc: preot care citea si explica Sfanta Scriptura si celelalte texte religioase in adunarile crestinilor din primele veacuri de dupa Hristos.
Trebuie sa mai spunem ca si substantivul comun “anagnost” a devenit nume propriu, luand forma Anagnoste. Asemenea patronim este purtat, mai cu seama, de unii aromani (macedoromani).
Prin “patronim” se intelege nume de familie.
Trebuie sa aratam ca “idiom” (cuvant folosit in acest articol) inseamna “Termen general care denumeste o unitate lingvistica (limba, dialect sau grai). Din francezul „idiome” (DEX, editia a II-a, pagina 471).
Se pronunta in trei silabe, i-di-om, ci nu i-diom.
Mihai Stere DERDENA
