Blocul din colonia fostei fabrici de sticla din Azuga are intre 120 si 150 de ani vechime. Unii locatari spun ca ar fi fost construit odata cu glajeria care a existat aici la jumatatea secolului nouaspre-zece, altii nu se-avanta pana-ntr-acolo cu presupunerile, ci se opresc la inceputurile istoriei fabricii de sticla, pe la 1880, cand micuta glajerie a fost demolata pentru a lasa loc mamutului vizibil si astazi.
Conditiile de trai din acest bloc sunt ca in orice imobil construit acum doua secole. In timp, confortul celor 16 familii de locatari a sporit. Si cei de la parter, si cei de la etaj, si-au tras conducte cu apa si au improvizat niste tevi de scurgere. Iarna, presiunea apei este, insa, nemultumitoare, iar conductele ingheata frecvent. „Ca sa nu ne-nghete scurgerea, turnam mereu sare in chiuvete. Cand frigul e prea mare si nu mai putem face fata cu sarea, trebuie sa caram apa de la pompa din curte. Car-o p-aia curata in casa, car-o p-aia mur-dara afara din casa. Facem baie numai in copaie”, povesteste Eugenia Puscas. Maria Mihalcea o secondeaza si o aproba. Nu mai are de adaugat decat ca, in blocul asta stau oameni foarte in varsta. Zilele acestea, prin pro-gramul Samtid, conductele de apa vor fi inlocuite. „E bine!”, spun oamenii. Ce nu mai e la fel de bine este ca pe partea de est a blocului au fost montate patru camine de apa, iar pe partea de vest – numai unul singur. „Cica asa a fost facut proiectul! Dar proiectul asta a fost facut intr-un birou, nu pe teren!”. De la camin si pana in interiorul apartamentelor, locatarii trebuie sa-si traga conductele pe cheltuiala lor. Una e sa ai caminul in fata ferestrei (cum au cei care stau pe latura de est), alta e sa-l ai la doua ferestre mai incolo. Blocul este lung de 37 de metri. Sunt 15 de metri de teava pe care trebuie sa-i plateasca cei care stau mai in margine, pe partea de vest a blocului. Pentru cei care locuiesc la etaj, la factura celor 15 de metri se mai adauga alti trei-patru, necesari strapungerii tavanului. Viceprimarul Claudiu Ivascu, venit si el la fata locului, promite ca va incerca sa gaseasca o solutie prin care aceste racorduri sa fie platite de Consiliul Local. Vicele se prinde-n vorba cu sotul Eugeniei Puscas si mai ia o data la mana problemele blocului. „Sunt cateva familii care nu vor sa le dea voie celor de la etaj sa-si traga conductele pe la ei prin casa. E vorba despre oameni in varsta si nu te asteptai din partea lor la o asemenea atitudine. Va trebui sa-i ajutam sa se-nteleaga. Altfel, se iau la cearta si cine-o sti ce-o mai iesi”, spune Ivascu, cu un picior in cariera de mediator de conflicte sociale.
(I.S.)
