Arestarea preventiva a infractorilor are caracter de exceptie, regula fiind cercetarea lor in stare de libertate
In trei luni ale acestui an , la Tatarani, sat al comunei Barcanesti, au avut loc cinci spargeri de locuinte. Desi hotii au fost prinsi de politie, iar bunurile sustrase – recuperate si predate victimelor, in cazul a trei dintre faptasi parchetul a respins masura arestarii lor, pe motiv ca doi sunt minori, iar celalalt nu are antecedente penale. Decizia Parchetului a intrigat satenii, cu atat mai mult cu cat ulterior punerii in libertate a hotilor, in localitate a fost savarsita o noua spargere. De data aceasta – urmata si de o crima oribila: unui cetatean de 39 de ani fiindu-i pur si simplu zdrobit capul. Cum si noua ni s-a parut cel putin curioasa clementa procurorilor fata de hoti, am solicitat lamuriri prim-procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti, Stelian Gorneanu:
– Care sunt imprejurarile in care un infractor este cercetat in libertate?
– Oportunitatea sesizarii instantei de judecata, in vederea luarii masurii arestarii preventive, este apreciata de la caz la caz, de catre procurorul care instrumenteaza dosarul respectiv, in functie de mai multe criterii, bine delimitate de legea procesual penala, precum si in raport cu probele aflate la dosarul cauzei ca, de altfel, si cu toate celelalte acte – in speta, acte care atesta circumstantele reale, precum si circumstantele personale.
– Dar, odata prins cu obiectele furate asupra lui – si nu putine, odata cu identificarea pagubitilor si restituirea catre acestia a obiectelor sustrase, nu credeti ca se poate constitui intr-o dovada concludenta, care sa arate ca persoana in cauza este, fara niciun dubiu, autorul spargerii si ca in cazul sau se impune masura arestarii ?
– Pana la pronuntarea unei hotarari definitive de condamnare de catre instanta de judecata, persoana este prezumata nevinovata, in conformitate cu legea procesual penala, stabilirea vinovatiei fiind atributul exclusiv al instantei de judecata, iar sarcina strangerii probelor, atat in defavoarea cat si in favoarea persoanei cercetate, revine organelor de urmarire penala. A face o apreciere in acest moment asupra vinovatiei ar excede competentele procurorului, pentru ca acest lucru este atributul exclusiv al instantei de judecata.
– Dar, chiar minori fiind, nemaivorbind despre cazul persoanei majore, faptele savarsite nu au fost, repetam, suficient de grave, pentru ca sa fie retinuti cei trei ?
– Asa cum v-am mai spus, aceasta apreciere se face de catre procurorul de caz, in raport cu toate actele dosarului, acte din care rezulta atat circumstante reale cu privire la savarsirea faptei, cat si circumstante personale – si aici am in vedere mai multe criterii care sunt strict delimitate de lege.
– Revin si intreb: ce credeti ca a avut in vedere procurorul, cand a dispus cercetarea in libertate a celor trei?
– Actele dosarului, asa cum a fost el constituit pana la acel moment. Cercetarile, repet, sunt in curs de desfasurare.
– Probele prezentate de politie au fost concludente?
– Aceste chestiuni privesc ancheta si, deci, nu se pot comenta la acest moment, putandu-se aprecia, in mod evident, ca ar aduce atingere unei bune desfasurari a anchetei.
– Cazul de la Tatarani a fost cercetat la fata locului sau s-au luat de baza doar cercetarile politiei? Daca da, s-a incercat sa se afle si starea de spaima si de revolta a oamenilor de acolo? Ca hotii sunt membrii unui clan pe care il stie tot satul si asupra carora nu exista niciun dubiu ca nu se pot lecui altfel decat prin ani grei de puscarie? Aceste elemente nu puteau sa conduca la o decizie care, automat, sa insemne retinerea imediata a faptuitorilor?
– Dosarul la care faceti referire este in curs de cercetare la organele de politie, procurorul dispunand efectuarea acesteia cu invinuitii in stare de libertate, considerand ca doi dintre ei sunt minori, iar cel de-al treilea nu are antecedente penale. Trebuie sa se faca diferenta intre masura arestarii preventive, masura care are un caracter de exceptie – regula fiind cercetarea in stare de libertate – si pedeapsa inchisorii, care este aplicata in mod exclusiv de catre instanta de judecata, dupa aprecierea in ansamblu a probelor administrate, atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza de judecata a procesului. Situatia in care nu se ia masura arestarii preventive nu presupune, in mod obligatoriu, ca persoanele care au savarsit o fapta prevazuta de legea penala nu vor fi condamnate la pedeapsa inchisorii in ipoteza in care probele administrate in cauza dovedesc vinovatia acestora.
– Sa intelegem ca, la finalul cercetarilor, ar fi posibil ca cei trei hoti sa fie arestati?
– Nu putem prognoza, in acest moment. Ar insemna sa ne depasim competentele si sa facem o pronuntare asupra fondului cauzei, acest atribut fiind exclusiv al judecatorului. Deci, nu poate sa spuna procurorul, in timpul urmaririi penale, ca o persoana va fi si condamnata. Opinia publica trebuie sa aiba incredere in organele de justitie si sa fie convinsa ca institutia noastra se preocupa, in mod activ, de a nu lasa nepedepsit pe cineva care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala.
– Ce credeti, daca printr-o intamplare, de care nu dorim sa aiba parte, procurorul de caz era victima unei astfel de spargeri si daca in casa lui se gasea un topor adus de hot – evident, cu scopul de a-l ataca pe cel surprins in casa – tot aceasta ar fi fost decizia, respectiv punerea in libertate a hotului ?
– Orice persoana este egala in fata legii, astfel ca nu se poate aprecia ca in situatia in care un magistrat ar fi victima unei fapte prevazute de legea penala, infractorii ar fi anchetati intr-un mod diferit decat orice alta situatie sau ar suferi alte rigori. Legea penala ocroteste in mod egal orice cetatean, indiferent de statutul profesional al acestuia.
– Lumea in sat – si veti fi de acord cu mine ca, in aceste imprejurari, poate gandi orice – vorbeste despre faptul ca hotii lucreaza mana in mana cu cei de la casele de amanet, care le valorifica bunurile de pret furate si, atentie!, si cu cei care ii cerceteaza. Cum comentati o astfel de stare de spirit?
– Dorim sa transmitem cetatenilor comunei Barcanesti ca o cercetare in stare de libertate a persoanelor prezumate ca au savarsit fapte prevazute de legea penala, nu presupune ca acestea nu vor fi pedepsite, in situatia in care instanta de judecata le va stabili, in mod definitiv, vinovatia. Pe de alta parte, dorim sa mai transmitem cetatenilor comunei Barcanesti ca trebuie sa aiba incredere in organele de justitie, in sensul ca vom veghea si in continuare pentru linistea si siguranta dumnealor, in masura competentelor legale.
– Aflam ca nemultumiti de toate cate se intampla in localitatea lor, in ceea ce priveste siguranta pe timpul noptii si atacurile repetate ale hotilor, urmate cum am vazut si de omoruri, oamenii vor sa organizeze o manifestatie si sa se deplaseze, pentru asta, chiar in fata Prefecturii. Intr-o astfel de situatie – pe care, de asemenea, ne grabim sa spunem ca nu o dorim – dumneavoastra, ca reprezentant al institutiei care cerceteaza aceste spargeri, veti considera util sa iesiti in fata oamenilor si sa le oferiti aceste explicatii pe care ni le dati si noua ?
– Atributul mentinerii unui climat de ordine si siguranta in comunitatile umane apartine, in mod exclusiv, organelor de politie sau altor organe abilitate de lege si nu institutiei Parchetului, care nu are competente in acest sens.
C. DUMITRU
