Romania, de dincolo de Cotroceni
Suntem, din nou, in fata lumii intregi. O Romanie „rupta” in doua de presedintele suspendat si isterizata, cand de unii, cand de altii, exact cand are mai multa nevoie sa-si gaseasca linistea. De altfel, de vreo doi ani si jumatate, scandalurile s-au tinut lant la cel mai inalt nivel, devenind razboi pe fata intre presedinte si premier,inclusiv dincolo de granitele tarii. Nu i-au unit inundatiile, care au inecat jumatate din tara, stancile prabusite in defileul Oltului si nici macar turta dulce europeana. I-au dezbinat, si mai mult, gruparile de oligarhi, trupele din Irak, „baietii destepti”, serviciile secrete, balanta justitiei, lotul „spionilor”, portofoliul de la externe si cate altele. In vazut unei tari in parte debusolata, in parte aruncata in revolta, resemnare, fara ca unii sa se sfiasca sa-si recunoasca, deschis, scarba si deznadejdea, cei mai importanti oameni in stat si-au aruncat, la foc automat, vorbe grele, acuze directe, amenintari fatise. Iar daca s-ar fi limitat la ecranele televizoarelor – care le-a oprit, de altfel, de vreo doua ori, paruiala directa – tot ar fi fost bine ! Numai ca, oamenii investiti cu increderea romanilor si cu raspunderea mandatelor pe care le detin, au dus mult mai departe de granitele interne tavalugul inconstient al scandalului. De pe unde s-au aflat, de-acolo au lansat semnale care mai de care mai amenintatoare, lovind, in plin, nu atat unul in celalalt, ci amandoi in Romania si in romani. Nu ne propunem, prin aceste randuri, sa impartim procente de vinovatie. Sa vedem cine pe cine a intrecut in neseriozitate si iresponsabilitate si, ca urmare, cine este cel mai vinovat pentru situatia in care ne aflam astazi. Departe de a exagera in vreun sens sau in celalalt, cateva lucruri se cuvin a fi spuse. Au mai fost perioade tulburi in Romania ultimilor 17 ani, ca sa ne referim doar la aceasta perioada. Au mai fost Europa si lumea intreaga cu ochii asupra noastra. Este, fara nicio indoiala, si acesta, un moment trecator. Iar trecerea i-o putem grabi, pana la urma, cu totii. Daca ne pasa in vreun fel de noi insine – iar daca nu sunt cuvinte prea mari,de aceasta tara si de acest popor- trebuie sa facem in asa fel incat toata nebunia aceasta politica, escaladata la un nivel fara precedent, sa nu ingroape, cu totul, cateva dintre trasaturile inradacinate ale acestui neam. Iar moralitatea si demnitatea se afla pe primul plan. Si, ne permitem sa adaugam, ca sunt cateva domenii care impun, cu prioritate, acest lucru. Diplomatia, relatiile externe ale Romaniei, afacerile – si toate celelalte componente ale unei societati normale care ne leaga de lume – nu poate tagadui nimeni ca se afla pe aceasta lista.
Romania nu a inceput si nu s-a sfarsit, niciodata, sub fereastra Palatului Cotroceni. Nu a devenit, nici acum, suspendata, o data cu presedintele suspendat Traian Basescu.
Si cei care organizeaza mitinguri de sustinere, si cei care se pregatesc sa ne cheme la referendum, si aceia care se intrec in a vorbi despre izbanda democratiei, absolut toti trebuie sa inteleaga acest lucru. Romania trebuie sa mearga inainte ! Si cu cat mai repede isi va gasi cadenta, si cu cat mai linistita va merge pe drumul pe care deja se afla, cu atat va fi mai bine. Pagina de istorie care se scrie in aceste zile trebuie sa fie intoarsa cat mai repede cu putinta !
