In noaptea sfanta, oricine ia parte la Inviere se intoarce acasa cu lumina, numita in cele mai multe parti Lumina Invierii. Dupa ce pasesc peste prag, se inchina, iar, apoi, sting lumanarea in grinda, afumand-o pe aceasta in semnul crucii. Dupa numarul acestor cruci se socoteste numarul anilor de cand e casa sau cati ani s-a trait in ea.
Lumanarea e pastrata cu cea mai mare sfintenie tot anul, pentru a o avea la indemana si a o putea aprinde la intamplari primejdioase. In unele zone, cu Lumina Invierii se afuma vitele. In Banat, exista datina sa se foloseasca lumina aceasta si de catre fetele cele mari pentru a fi bine vazute cand se duc la jocuri.
«Cum a fost ziua Invierii
De vazuta,
Luminata,
Pretuita
Si iubita,
Cum au tras oamenii atunci
La biserica
Asa sa vina si sa traga
Si la mine
Orisicine;
Sa fiu vazuta
Pretuita,
Si iubita,
Si eu in toata vremea ! »
Iar femeile, cand se duc cu marfa la targ, inconjoara lucrurile de vandut cu lumanarea aprinsa, pentru a avea noroc la vanzare.
