Sarbatorirea zilei municipiului a dezlantuit, in ultima vreme, polemici fara nicio finalitate, demne de o cauza mai buna. De la inceputul anului, numeroasele comentarii despre „Ziua Campinei” au facut sa curga valuri de cerneala in presa locala, subiectul fiind intors pe toate fetele in publicatiile campinene. Toate dezbaterile s-au axat pe mentinerea sau nu a actualei date alese pentru a fi Sarbatoarea Municipiului, incercandu-se ca aceasta sa se transforme intr-o sarbatoare populara. De parca toti campinenii au asigurata painea cea de toate zilele, numai circul le mai lipseste ! Stabilita, acum mai bine de un deceniu, pentru data de 8 ianuarie a fiecarui an (deoarece prima atestare documentara a orasului, descoperita intr-un registru de vama al Cetatii Brasovului, dateaza de la 8 ianuarie 1503), sarbatoarea a avut o singura data fastul cuvenit: in 2003, cand la manifestarile “Campina – 500” a participat si fostul premier, Adrian Nastase. In ceilalti ani, „Ziua Campinei a ramas intr-un con de umbra, fiind sarbatorita de fiecare data in cerc restrans, de o mana de oameni de cultura din localitate, in cadrul unor prelegeri gazduite de Casa de Cultura “Geo Bogza”, si la care au participat, de asemenea, reprezentanti ai municipalitatii. Despre toate acestea, ziarul „Prahova” a mai scris, luna trecuta, dupa ce, pe 8 ianuarie, intr-o declaratie facuta publicatiei noastre, primarul Horia Tiseanu recunostea ca ziua de sarbatorire a municipiului ar trebui schimbata, “pentru a avea sarbatoarea undeva in vara, sau in toamna, cand putem organiza un festival, de preferinta in aer liber, care sa dureze poate doua zile, si in timpul caruia campinenii sa se poata desfasura in voie. Iarna, vremea ne poate fi potrivnica, ca sa nu mai vorbesc ca, dupa lungile Sarbatori de iarna si numeroasele manifestari organizate cu prilejul lor, e mai greu sa scoti lumea afara din casa, la o alta mare sarbatoare”. Primaria a organizat, la sfarsitul lui ianuarie 2007, o intalnire cu cativa istorici ai urbei, unde s-a propus ca ziua de 8 ianuarie sa ramana un reper istoric, dar sub egida acestui eveniment sa se desfasoare o serie de manifestari cultural-artistice, in genul unor festivaluri, cu o larga participare a localnicilor. Vreme de doua saptamani au fost propuse tot felul de date pentru Ziua Campinei, directorul unei reviste avansand chiar solstitiul de vara, 21 iunie, bazandu-se pe faima Campinei de a fi orasul cu cele mai multe zile senine din timpul anului. O vreme, focul acestor dezbateri parea ca s-a stins, pana cand a fost reaprins, la ultima sedinta ordinara a Consiliului Local, de catre consilierul Mihai Stanescu, fost primar intre anii 1992 si 1996, in mandatul caruia a fost stabilita „Ziua Campinei” pe 8 ianuarie. Acesta a propus ca Sarbatoarea Municipiului sa se organizeze in ziua de 24 noiembrie, dat fiind faptul ca pe 24 noiembrie 1994 (deci, tot in timpul mandatului sau; coincidenta, ce sa-i faci!), Campina a primit statut de municipiu. Nici in legislativul campinean discutiile pe aceasta tema nu au avut mai multa consistenta, alunecand usor spre derizoriu, luarile de cuvant ale consilierilor fiind adesea presarate cu ironii ieftine. Stanescu a socat asistenta atunci cand a venit chiar cu un amendament la proiectul sau de hotarare, care prevedea inlocuirea datei de 24 noiembrie cu prima sambata si duminica a lunii septembrie. „Ideea e sa fie vara”, a sustinut el, incurcand anotimpurile, spre deliciul colegilor din sala. Adevarul e ca, daca schimbarile climatice globale vor continua asa cum am fost obisnuiti in ultimii ani, este posibil ca, in curand, Romania sa aiba doar doua anotimpuri, iar dorinta consilierului Stanescu – septembrie sa fie luna de vara – sa se adevereasca ! Incercarea de a impinge sarbatoarea spre anotimpul cald, mai propice sarbatorilor la iarba verde, a starnit replicile taioase ale unor consilieri care au considerat ca „este o bataie de joc sa mutam aceasta zi vara. De ce ? Pentru un mic si o bere ? E penibil” (Horatiu Zagan). Altii, mai hatri, au propus ca „in hotarare sa scriem ca trebuie sa fie obligatoriu soare in ziua aceea” (Mihail Serbanoiu), sau ca „Ziua Campinei” sa pice in ultima zi a anului: „Daca vrem spectacol, sa o punem pe 31 decembrie, si am rezolvat problema” (Elvis Arghir). Satul de atatea sageti malitioase, Stanescu si-a retras, in final, proiectul, ridicand spectacolul bascaliei alesilor la cote nebanuite. Asadar, deocamdata, cestiunea „a ramas ca in gara”, iar finalul dezbaterilor pe marginea „Zilei Campinei” a ajuns cu adevarat marginalizat, parand a fi desprins din filosofia personajelor caragialesti si din seria „Sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimic.”
Adrian BRAD
