Tara lui „Cap in Gurã”

Violenþele de la Galaþi mi-au activat neliniºti vechi. Punand cap la cap intamplãri accidentale, fãrã corectura unei legãturi logice intre ele, extragi concluzia deloc mãgulitoare cã suntem un popor coleric, dispus la violenþe ºi apucat de istericale. Scenele fotbalistice nu de pe gazon, ci din tribune ºi stradã, anexe ale competiþiei sportive, aratã adesea niºte indivizi iute dispuºi sã dea cu ranga. Zilnic, spitalele de urgenþã, cele cateva pe care le avem in Bucureºti ºi in þarã, adunã sub formã de rãmãºiþe ºi incearcã, adesea fãrã succes, sã coasã la loc indivizi care s-au fãcut bucãþi unul pe celãlalt, din pricini ridicole.
Iute vãrsãtoriu de sange era ºi marele ºi slãvitul domn ªtefan cel Mare, incercuit acum de creionul bisericesc in grãdina proprie cu sfinþi. ªtefan nu mai e doar Cel Mare, ci ºi Cel Sfant. Sfinþenia se trage pesemne de la construirea de biserici, mai puþin din meritele de ascezã. Domnul nu s-a sfiit sã-ºi beleascã niºte boieri neascultãtori ºi sã salte din aºternut neveste care ii erau pe plac. De altfel, zecile de odrasle rãspandite prin toatã Moldova stau mãrturie despre neinfranãrile domnului, hotãrat sã-ºi facã armata din propriile vlãstare.
Domnul nostru de azi Traian Bãsescu are pesemne ºi el sange voievodal. Destule fapte ale domniei sale vorbesc despre nesãbuinþã. Cei care il ºtiu de aproape pot depune mãrturie cã domnul nostru de azi cand iºi iese din pepeni iºi ameninþã adversarul, nu cu arabescul subtil al unei idei, ci cu un „cap in gurã”. Iþi dau un cap in gurã dacã te mai prind cã iscãleºti nu ºtiu ce, urla primarul general Traian Bãsescu la adjunctul sãu din acea vreme, Orban. Literatura de closet a dialogurilor politice din ultimele zile, poreclite consultãri, indicã maidanul ºi mahalaua.
Dar sã mã intorc la revolta muncitorimii din Galaþi, supãratã pe indianul-englez Mittal, de profesie miliardar. Salariaþii, care caºtigã lunar circa 200 de euro, sunt nemulþumiþi. Au pesemne dreptate. Dacã ai ºi copii e greu sã-þi intreþii familia cu aceºti bani. Combinatul merge din plin. De ce nu cresc mai vartos lefurile? Inseamnã cã patronul e hapsan. In concluzie, temperamentul muncitorimii s-a pus in lucrare, in dauna ferestrelor ºi tencuielii clãdirii administrative. Directorul a primit in birou o delegaþie de revoltaþi care i-a depus pe masã nu o jalbã, ci uºa capitonatã a incãperii.
Mi-am exprimat in scris nemulþumirea faþã de ce se intamplã la Galaþi, mai ales in privinþa accidentelor de muncã. Intr-un interval relativ scurt au fost contabilizate parcã 26 de decese, un adevãrat mãcel. Dispreþ pentru muncitor, am scris eu. Reprezentanþii conducerii spun insã cã prea mulþi salariaþi vin beþi la lucru, iar deprinderile muncii socialiste n-au sucombat. Adevãrul e pesemne la mijloc.
Oricum, violenþele de la Galaþi nu se susþin. Sindicatul trebuie sã aibã mai intai ºtiinþa dialogului ºi negocierii. Japonezii au descoperit greva, care le poartã numele. Muncitorul iºi anexeazã o banderolã de grevist la manã ºi in timp ce liderii sindicali negociazã, el iºi vede de lucru.
Lucian Avramescu