Leon CHIRILA
Am impresia ca nicicand, dupa evenimentele din 1989, pe scena noastra politica, inclestarea nu a fost mai dura, mai ampla si, in aceeasi masura, mai zadarnica decat in actuala legislatura. Abia lua fraiele puterii si Coalitia s-a si incordat pe multimea de posturi ce trebuiau ocupate de onor clientela, ca si pe conceperea multor altora necesare sa-i tina de sat . Si-abia incepusera sa unga rotile carutei ca, dinspre Cotroceni, a si inceput sa bata vant de alegeri anticipate, de demisie pentru premier, care aveau sa irite – la inceput – si-apoi sa tina tot mai incordate relatiile din sanul noii echipe ce carmuia tara. N-a fost saptamana lasata de la Dumnezeu sa nu fi avut cate un fel de bomba care sa faca inclesterea dintre cei care guvernau tot mai puternica. Sa ne amintim, astfel, ca au fost telefoane si scrisorele, ca au fost cercuri de interese, ca s-au dorit servicii de informatii care sa faca bine unora in detrimentul altora. Numai ca toate, in ansamblul lor, nu au facut decat sa mentina, la cea mai inalta tensiune (Doamne fereste, nu-i vorba despre titlul unui roman din vremea afirmarii socialismului din Romania), relatiile din interiorul actualei Coalitii de guvernare si, in mod special, in…motorul acesteia, Alianta D.A. PNL-PD.
Au fost oarece sperante, odata cu aderarea tarii la Uniunea Europeana, ca lucrurile sa se schimbe in bine, sau, cel putin, sa intre, cat de cat, in normalitate. Dar nu a fost sa fie asa deoarece, chiar din momentul trecerii pragului in UE, cota disensiunilor in randul puterii a mai castigat in amplitudine, premierul si presedintele aflandu-se intr-o concurenta care avea sa culmineze, cateva saptamani mai tarziu, in veritabile huiduieli (a se citi mojicii). Din ele si-a tras, apoi, seva, succesul actiunii de modificare a Legii referendumului, si tot in ele si-au avut sorgintea cele 81 de voturi “contra” culese de ministrul Justitiei – Monica Macovei.
Dar oala acelor permanente disensiuni din interiorul Coalitiei avea sa dea si pe-afara, presedintele-jucator avand grija sa-i faulteze, grosolan, si pe reprezentantii altor institutii ale statului fata de care, culmea, avea datoria constitutionala sa-i medieze nu sa-i invrajbeasca. De aici alte incrancenari care urmau sa fie ilustrate de intentia celor doi presedinti ai Camerelor parlamentare de a nu participa la prezentarea mesajului prezidential in plenul reunit ieri. De asemenea, multi dadeau ca sigur – la ora la care scriam aceste randuri – faptul ca, la randu-i, presedintele ar fi pregatit noi preparate politice, care sa dea “ in clocot” inimile celor care-i vor fi ascultat discursul, in timp ce, din opozitie, se si promisesera niste ace pentru cojocul prezidential cu care ar fi urmat sa se invesmanteze, ieri, presedintele Traian Basescu. Si, daca la intreg acest cocktail politic dambovitean – dupa modelul Molotov – mai adaugam o garnitura a la Boc (PD), prin care se doreste ca Alianta DA sa ia in calcul posibilitatea revocarii din functie a lui Nicolae Vacaroiu – presedintele Senatului, sau deja anuntata intentie a premierului Tariceanu de a amana procedurile de suspendare a presedintelui, vom avea imaginea exacta a bombei pe care stam de vreo doi ani incoace.
Singura „alinare” ar putea veni doar din faptul ca, privind atent asupra tuturor acestor aspecte, putem aprecia ca, totusi, inclestarea de pe scena noastra politica este zadarnica; nimic nu se schimba, nimic nu-i altfel pentru ca totul se…conserva si n-ar trebui sa ne facem probleme ca nu vom avea distractia asigurata!
