Cuvant de invatatura la Duminica Lasatului sec de branza
Ca o mama buna care se ingrijeste de binele vremelnic si cel vesnic al credinciosilor, Biserica a randuit dupa porunca lui Dumnezeu, anumite timpuri de traire in infranare si rugaciune deosebita. Inaintea marilor praznice a Nasterii si Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, inaintea praznuirii Adormirii Maicii Domnului si a pomenirii Sfintilor Apostoli Petru si Pavel randuiala crestina are rostul unei scoale duhovnicesti la care sunt chemati credinciosii pentru imbunatatirea vietii lor sufletesti si trupesti. Mai ales postul Sfintelor Pasti poate fi asemanat cu o „primavara duhovniceasca” in care credinciosii pornesc un lucru foarte ales de impodobire cu virtuti si de desprindere din lantul multor deprinderi rele. Postul este o randuiala dumnezeiasca, data pentru mantuirea noastra. Domnul nostru Iisus Hristos a postit El insusi. Sfintii Apostoli si crestinii de pretutindeni au cunoscut si au pretuit aceasta scoala a infranarii. Cel ce tine aceasta randuiala isi alege partea cea mai buna si se invredniceste de darurile lui Dumnezeu. Ceea ce este in general scoala pentru dezvoltarea omului aceea este pentru credinciosi vremea postului. In scoala se fac exercitii pentru luminarea mintii si pentru dobandirea de cunostinte folositoare. In timpul postului credinciosul face exercitii pentru curatirea inimii pentru dobandirea mantuirii. Vremea postului este vremea unor exercitii pentru a infrange lacomia trupului prin postire, mandria mintii prin smerenie si mania firii prin iertare.
La poalele muntelui Taborului un tata a adus copilul sau grav bolnav la Sfintii Apostoli cerandu-le sa-l vindece. Dar ei nu au putut. Dupa vindecarea copilului de catre Iisus apostolii au intrebat: De ce nu l-au putut vindeca si Iisus le-a raspuns: „Acest fel de neputinta se tamaduieste numai prin post si prin rugaciune”.
Este gresit a socoti vremea postului o vreme de tanguire, o vreme de plans. Dimpotriva aceasta este o vreme de bucurie duhovniceasca, fiindca in acest timp simti cum te desprinzi de lanturile unor patimi care te tineau in robie.
Ca sa nu ni se para ca privatiunile ce se cer in vremea postului sunt prea mari, foarte greu de indeplinit este folositor sa ne gandim la cate a suferit pentru noi insusi Fiul lui Dumnezeu, la patima sa de buna voie si la moartea sa pe cruce.
El este o marturie a legaturii noastre cu Dumnezeu si o slujire ce i-o aducem permanent bunului Dumnezeu in veci de veci Amin.
