Chiar daca de mai mica anvergura, exista Golden Blitz-uri si in localitati care, la prima vedere, ar trebui sa fie mai departe de tehnica aranjamentelor facute pe sub masa si de clinchetul paharelor care pecetluieste contractele mai abitir decat o stampila pusa la notariat. In ultimele saptamani, in Azuga, s-au evidentiat doua astfel de localuri: Casa Maria si Saua Mare. Prima este o pensiune recent deschisa, administrata de consilierul PNL, Florin Suica. A doua – un restaurant cu state mai vechi in Azuga, proprietatea consilierului PSD Eugen Galcescu. Arcul partidelor politice este, asadar, reprezentat in mod egal, spiritul de baza al democratiei nefiind cu nimic ultragiat. Singurul lucru care poate fi remarcat este alura western a localului patronat de consilierul PSD (in foto) si galbenul pai, linistitor si boem, in care se complace micutul hotel tinut in frau de consilierul PNL.
„Daca spun tot, nu mai ramane nimic pe masa”
La sfarsitul lunii trecute, multumit ca solicitarea de concesionare a 808 metri patrati de teren, facuta in numele Asociatiei Locale de Turism Azuga, ii fusese aprobata, consilierul Alexandru Debreti si-a invitat colegii sa serveasca un whisky („de 100 de euro sticla”) la pensiunea Casa Maria. Consilierii n-au stat mult pe ganduri inainte de a face cap compas catre localul administrat de Florin Suica, doar cativa dintre ei ferindu-si esofagul din calea spirtului scotian si alegand sa se retraga, neabatuti, spre casa. Zece zile mai tarziu, pentru ca bugetul orasului fusese votat, nealterat de vreo modificare esentiala, seful PSD Azuga, Iulian Glesnea, i-a invitat pe consilieri sa sarbatoreasca acest eveniment la Saua Mare. Contrar asteptarilor, cel care trebuia sa stea in capul mesei, primarul Adrian Purcaru, membru PSD si initiator al bugetului, si-a anuntat indisponibilitatea. Spontan si atent ca agapa sa nu se faca tandari inainte de a se infiripa, Glesnea i-a propus viceprimarului Ivascu sa-l inlocuiasca pe Purcaru. Nu avem date despre cum au decurs cele doua reuniuni administrative, menite sa stinga razboaiele din Consiliul Local in pacea virila a alcoolului etilic. Cunoastem insa transeele sapate in timpul sedintelor de consiliu si tensiunile care rabufneau mai rau decat aburul unor samovare. Declaratii eliptice, aluzii sfichiuitoare, jocuri vioaie de sprancene, amenintari rostite printre dinti, congestionari subite si ridicari bruste de pe scaun, anuntand iminente lesinuri si devastatoare apoplexii. „Daca m-apuc sa spun tot ce stiu (despre primar – n.r.), nu mai ramane nimic pe masa asta”, a dat glas Debreti, strangand pupitrul la care statea mai rau ca intr-o menghina. „Vreau ca totul sa se faca legal”, repeta Ciripoiu, stereotip ca o alarma auto. Merita consemnata si batista alba fluturata de consilierul Nistor Richea (directorul Romenergo), care ar fi stors lacrimi si celei mai incrancenate asistente adunate la o sedinta a consiliului de securitate al ONU: „E de preferat o stare de pace uneia de razboi. Pentru ca, intr-un razboi, sunt morti si raniti si de-o parte si de cealalta. E-adevarat ca ranile invingatorilor se vindeca mai repede decat ale invinsilor, insa pacea este cea mai buna solutie pentru toti”. Prin acest mic discurs, suficient de bine mestesugit incat sa puna cruce industriei de armament de pe tot globul, Richea ii raspundea colegului sau de partid Adrian Purcaru, dupa ce acesta din urma isi manifestase stupoarea fata de sprijinul pe care directorul Romenergo i-l acordase lui Debreti, pentru concesionarea celor 808 metri patrati de teren. Pentru ca invitatia sa la whisky sa nu capete damf de aranjament politic, Debreti a vrut sa sublinieze diferenta dintre „troc” si „protocol”, doua specii de concordie pe care putini le pot distinge intr-o reuniune a consilierilor la restaurant: trocul se face inainte, in timp ce protocolul are loc, intotdeauna, dupa sedinta!
Ionut STANESCU
