CORUPTIA – VEDETA TV
Dupã doi ani de la alegerile generale din 2004, se contureazã tot mai pregnant douã mari eºecuri ale actualei Puteri: lupta impotriva corupþiei ºi deconspirarea colaboratorilor Securitãþii ca poliþie politicã. Ambele au fost teme esenþiale de campanie electoralã pentru Alianþa PNL-PD, ajunsã apoi la guvernare ca urmare a victoriei lui Traian Bãsescu la prezidenþiale, dar ºi datoritã unor slãbiciuni ale Constituþiei elaborate in anul 2003, in timpul mandatului PSD.
In privinþa celui de-al doilea subiect, aº menþiona acum doar un fapt: la sfarºitul anului trecut, Preºedintele anunþa victorios cã s-au predat de la SRI la CNSAS peste un milion de dosare ale unor persoane care ar fi putut avea legãturi cu fosta Securitate. Probabil era mult mai eficientã aducerea la instituþia abilitatã sã le studieze, a 3.000-4.000 dosare, cele care trebuiau, ale politicienilor, ale celor care doresc a fi persoane publice, ale posibililor formatori de opinie. Ingropand CNSAS-ul in tone de hartie, s-a gãsit calea cea mai sigurã de a trimite subiectul in derizoriu. Dacã mai adãugãm ºi faptul cã deºi s-au dat cateva verdicte de colaborare, nimeni nu se deranjeazã, nimeni nu se retrage, nimeni nu are niciun fel de remuºcare, avem tabloul complet al unei nereuºite totale. De fapt , observãm cu toþii cã despre subiect, practic, nu se mai vorbeºte. Dar despre aceste lucruri, poate altãdatã mai pe larg.
Sã revenim la lupta impotriva corupþiei. Starea de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie, a fost þinta predilectã a criticilor cetãþenilor la adresa demnitarilor dupã 1990, cu atat mai mult cu cat s-a transferat sentimentul nedeclarat public in perioada partidului totalitar, conform cãruia cei care ne conduc sunt obligatoriu hoþi ºi corupþi. In acelaºi timp, instrumentarea fenomenelor de corupþie a devenit o armã, de multe ori caºtigãtoare, in mana (mai bine spus, in gura) unor personaje care doreau sã-ºi adjudece statutul de mari luptãtori pentru cinste sau dreptate. Invariabil, cuvantarea acestora cuprindea ºi “ voi eradica corupþia “, iar in aplauzele entuziaste ale asistenþei nici vorbitorul ºi nici auditoriul nu realizau cã, de fapt, fiºa postului celui care promova tema nu are nici legãturã ºi nu cuprinde nici parghiile necesare reuºitei unui astfel de demers. Era ºi motivul pentru care, odatã ajunse in poziþia doritã, persoanele respective uitau a doua zi promisiunile legate de lupta cu fenomenul numit corupþie.
Au fost perioadele de inceput ale discursului noii clase politice, ce se forma dupã 1990. Odatã cu trecerea timpului, tema s-a amplificat ºi a devenit tot mai plinã de subtilitãþi, chiar dacã rezultatele au fost la fel de nesemnificative.
Probabil campania electoralã din 2004 a reprezentat momentul de varf al utilizãrii conceptului de luptã anti-corupþie. Cu o þintã bine definitã – PSD-ul – ºi cu incriminãri precise – baronii locali, privatizãri frauduloase, grupurile de interese, deciziile sau averea premierului Nãstase – atacurile au fost virulente ºi extrem de greu de contracarat. Ar mai fi de amintit ºi inteligenta invenþie a furtului din primul tur de scrutin, dupã ce alegerile parlamentare fuseserã caºtigate de cãtre Uniunea PSD+PUR. Perfecta utilizare a tuturor acestor acuze de corupþie, prin toate mijloacele mass-media ºi, in special, prin televiziune, a fãcut ca Preºedintele þãrii sã fie ales din cealaltã grupare politicã, a Alianþei PNL-PD.
Sã vedem acum ºi ce s-a ales din trambiþata trantã cu corupþia. Vorbe multe, cateva treceri pe la Parchet, vreo douã arestãri ale unor personaje de mana a doua; totul insã bine televizat ºi foarte bine mediatizat. Toþi marii corupþi ai PSD din campania electoralã sunt bine mersi, ba, chiar mai mult, unii incep sã fie regretaþi. Culpabilizãrile ajung de multe ori in zona penibilului, cum ar fi vestitul scenariu al termopanelor lui Adrian Nãstase. Cei aflaþi la Putere voteazã impotriva unor acte legislative care ar legifera transparenþa in procesul de privatizare. Despre furtul de la alegeri nu mai vorbeºte nimeni ºi cu atat mai puþin cei care au avut de profitat de pe urma acestui subiect.
In schimb, acuzele de corupþie sunt folosite tot mai des ºi cu tot mai mult succes in lupta dintre politicieni, pentru inlãturarea unor adversari, indiferent in ce tabãrã se aflã aceºtia; exemplul cel mai concludent, dar ºi cel mai trist este serialul de atacuri intre preºedintele Þãrii, Traian Bãsescu ºi primul ministru al Romaniei, Cãlin Popescu Tãriceanu. Un teren deschis de cei doi, dar pe care evolueazã ºi se dau in stambã mulþi alþi jucãtori ai scenei nostre politice.
Incerc sã-mi imaginez cum ar fi fost dacã Traian Bãsescu in loc s-o direcþioneze pe Elena Udrea cu vestitul bileþel pe la toate televiziunile ar fi trimis rãvaºul lui Tãriceanu la instituþiile statului abilitate sã se ocupe de astfel de cazuri; sau dacã premierul, ca rãspuns la ºicanele preºedintelui, nu ar fi prezentat pe micul ecran diversele favoruri fãcute de acesta unor firme apropiate, ci ar fi sesizat Parchetul cu aceste fapte; sau dacã DNA s-ar sesiza din oficiu la declaraþiile incendiare privind “valizele cu bani”, care se plimbã la ministere, dupã unii, la Cotroceni, dupã alþii; nu ºtiu cum ar fi evoluat lucrurile, dar in mod sigur am fi avut mãcar senzaþia unei dorinþe sincere de luptã impotriva corupþiei.
Iar in acest timp, “bãieþii deºtepþi” iºi vãd liniºtiþi ºi nestanjeniþi de treburile lor, sub oblãduirea unei clase politice de multe ori chiar ea coruptã sau in cel mai bun caz, prea preocupatã de luptele interne ca sã mai aibã timpul necesar respectãrii unor angajamente luate candva.
Aºa incat, avem doar imaginea unui fenomen care se desfãºoarã foarte mult pe ecranele televizoarelor ºi foarte puþin in lumea realã; lupta impotriva corupþiei devine tot mai mult o metodã pentru politicieni de a caºtiga puncte electorale ºi o armã impotriva adversarilor politici. Ce nu inþeleg politicienii este cã, odatã cu supraexpunerea fenomenului, oamenii cred tot mai puþin in potenþialul clasei politice de a inþelege, stãpani ºi rezolva problemele esenþiale ale societãþii romaneºti.
Romeo HANGANU
