Lectia Gates
Intr-o lume de þoape imbogãþite, venirea lui Bill Gates in Romania a fost o splendidã lecþie de moralitate ºi modestie. Cel mai procopsit om de pe planetã, mai bogat decat o þarã (Romania lui Ceauºescu s-a chinuit un sfert de veac sã plãteascã o datorie externã de cinci ori mai micã decat averea miliardarului american), este natural, omenos, firesc, decent. Se scoalã la 7 dimineaþa, e punctual, vorbeºte fãrã emfazã, se imbracã asemeni unui om de rand.
Sigur, afacera deschisã de Microsoft in þara noastrã este, va deveni, colosalã. Dincolo de asta insã, marea investiþie fãcutã de american la noi este lecþia lui de comportament. Sper sã priceapã cate ceva din ea ghiolbanii noºtri care stau cu fundul pe geamantane de parale, caºtigate cel mai adesea fãrã sudoare.
Veneam, cu ceva timp in urmã, de la Ploieºti la Bucureºti. Aglomeraþie pe ºosea, maºini barã la barã. Mi-a atras atenþia un automobil nemþesc metalizat ºi decapotabil, ultimul rãcnet. Afarã era frig. Cum dracu de nu-ngheaþã ãsta mi-am zis. La volan era un bãrbat grizonat, cu alifia unei mandrii nemãrginite tencuindu-i faþa. Aveam sã aflu, mai apoi, de la un expert in automobile cã maºina crea un fel de tavan de aer cald, iar individul nu era in pericolul rãcelii. Petrecandu-mã, ghinion, de zece ori cu aceastã maºinã panã in Capitalã, am avut timp sã observ ºi alte detalii. In faþa ºi in spatele bolidului decapotabil rulau douã jeep-uri identice. In fiecare, la volan, cate un ºofer tuns scurt, cu ochelari negri. Miºcãri ca de roboþi. Cele douã jeep-uri protejau maºina din mijloc de parcã ar fi atacat-o ciorile. Toate trei maºinile erau inmatriculate in Harghita ºi aveau aceleaºi litere pe tãbliþe. Acelaºi proprietar deci. Dacã incercai sã te strecori intre cele trei maºini ºoferul jeep-ului din spate fãcea o manevrã agresivã ºi riscai sã te bage in ºanþ. Am vrut sã mã interesez cine e lighioana imbogãþitã de la volan, dar ajuns la Bucureºti m-am luat cu treburile ºi am uitat.
Aþi vrea sã fiþi ca Bill Gates, intreabã un reporter, imediat dupã conferinþa de presã, un cunoscut afacerist din Bacãu. „Aº vrea sã am banii lui”, rãspunde sec bãcãuanul. Nu vrea sã fie ca el, nu-l intereseazã sã aibã idei, n-are chef sã se comporte modest, vrea doar banii lui Bill Gates.
Intre cele douã rãzboaie, imi povestea socru-meu care e oltean, unul din satul lui de la Dunãre ajunsese mare sculã la Bucureºti. Chiar ministru. Venea o datã pe an in sat sã o viziteze pe maicã-sa. Dar nu acasã. O chema la primãrie. Venea intotdeauna cu douã maºini. In prima, pe bancheta din spate el, in a doua, cãlãtorea tot pe bacheta din spate pãlãria lui, sã vadã satul cat de mare a ajuns.
ªtii ce, imi zice unul conspirativ, americanul ãsta e evreu. ªi ce-i cu asta, intreb eu nedumerit. M-am enervat. ªtii ce ?! Bill Gates poate sã fie vietnamez, uzbec, canadian, evreu, roman chiar. Un lucru e cert. E om. Nu-ºi televizeazã in direct botezul ºi nunta, nu dã bani sãracilor doar la televizor (acþiunile lui caritabile sunt uriaºe). E om de-adevãratelea. Bogãþia lui uriaºã nu i-a alterat catuºi de puþin calitatea umanã.
Pentru mine venirea lui Bill Gates in Romania a fost ca o sãrbãtoare de Paºte. Mulþumesc, americanule !
Lucian Avramescu
