* Interviu cu Nicolae Boaru, director al Bibliotecii „Nicolae Iorga” Ploiesti
– Domnule director, odata cu aparitia filmelor serial gen – telenovela, care atrag un public destul de numeros, romanele de dragoste isi mai gasesc loc printre preferintele cititorilor?
– Se mai citeste. De obicei, acest gen de carti sunt imprumutate de catre elevi, studenti si oameni de varsta mai… carunta. Ei, si aici e aici! Doamnele, in special, vor o literatura mai dulce, in care lacrima, evaziunea din real, “automintirea licoroasa“ sunt atributele organice ale unui roman telenovelistic.
– Exista vreo legatura intre romanele de dragoste care faceau cariera la inceputul anilor ’90 si aceste telenovele?
– Intre telenovelistica sud-americana si literatura de tip Sandra Brown, Daniel Steel si chiar Paulo Coelho exista o relatie simbiotica. Semnalele noastre de avertizare asupra modicitatii valorice a cartilor de santaj sentimental si facilitate lacrimala au determinat cititorii la o conversiune: Dan Brown. Autorul Codului lui Da Vinci este un “inginer de text” superior lui Daniel Steel si altor “miorlaiti”, miza cartilor sale fiind mult mai mare. Evident ca nici el nu reprezinta marea literatura, dar este un pas spre mai bine. Dar asta nu inseamna ca amatorul de literatura mediocra va trece la lecturi grele de tip Kant, Hegel etc. Intr-adevar, romanul de dragoste va deveni exclusiv apanajul telenovelei, al moralistilor. Din pacate, in ultimul deceniu, nu se poate vorbi despre aparitia unui remarcabil roman de dragoste. Foarte multe opere se situeaza intre kitsch sau penibil, onorabil sau interesant. Totusi, pentru a scrie un roman de dragoste trebuie sa dai dovada de multa finete, generozitate si, indeosebi, de o anumita calitate interioara.
– Se tot vorbeste, in ultimul timp, despre o amenintare la adresa romanului de dragoste, prin aparitia ghidurilor de dezvoltare personala. Sunt intemeiate temerile din acest punct de vedere?
– In marea lor majoritate, cititorii cauta carti de tonifiere sufleteasca, “unguenti” livresti pentru drame autoinchipuite in amor, retete de accedere sociala, carti de yoga, diverse intaritoare psihologice. Cartea este, pur si simplu, instrumentalizata si subordonata unor scopuri practice. Oricum, este stiut faptul ca nu se structureaza o biblioteca dintr-un amestec de carti cu titluri de genul “Cum sa iubesti si cum sa fii iubit” sau “Cum sa reusesti in afaceri”. Insa, aceste ghiduri au inlocuit, practic, povestea de dragoste in care cititorii se regaseau si din care isi extrageau invataminte, optand sa primeasca sfaturile de-a gata, fara ajutorul povestii.
Ana-Maria Dragomir
