Asezat pe o sanie pusa de-a curmezisul, Sorin Corovei saluta pe toata lumea. Constanteanul vine la Azuga de ani buni, clanul sau aducand cu el alte patru familii dobrogene.
Cu un fes indesat pe cap, niste manusi colorate, bocanci de strada, o sticla de vin alb destupata, o tigara aprinsa si o butelie de vin rosu, neinceputa, prinsa de capatul unui fular, Corovei se comporta ca si cum tocmai ar fi devenit proprietarul partiei Sorica. Toata bautura cu care e inarmat provine din podgoriile Murfatlar. Cat timp bidonul cu vin rosu e zgaltait, sub gatul sticlei se formeaza un guleras violaceu, plin de bule de aer. Corovei este peltic si are un discret accent moldovenesc. Cine poate sa stie daca limba i se lipeste de cerul gurii fiindca i-a fost amortita de alcool sau daca asta este glasul lui obisnuit? „Filmati-ma!, filmati-i si pe copiii mei!”, se lacomeste constanteanul, cat pe ce sa plonjeze pe zapada si sa inceapa sa se zvarcoleasca pe pamant ca un peste, doar-doar o reusi sa arate tot ce poate. Unul dintre baietii lui, bucalat, tinandu-si ochii pe jumatate inchisi, vine in viteza pe bobul de plastic si-i loveste in plin sania, ca o torpila care patrunde in cala unui vas. Corovei senior este amuzat peste poate de boacana juniorului.
Anestezia sa generala e prea puternica pentru a mai simti vreo lovitura, asa ca orice soc devine prilej de haz. „Ce sa facem, mai si bem, mai si fumam!”, explica turistul alaturarea dintre spiritul de bodega pe care-l intrupeaza de la fes pana la cizme, si aerul tare, plin de chiote de copii. Pe cel mic, care tocmai l-a izbit in sanie, l-a luat de la scoala c-o zi inainte de inceperea vacantei, explica consumatorul de Murfatlar. Copilului ii prieste Azuga, desi trebuie sa se lupte din greu sa-si urneasca tatal pentru o cursa cu teleschiul. Corovei si-a remorcat bidonul de vin la fular. Nu stie sa schieze si nici nu-l intereseaza sa invete. Poate, daca dictia l-ar ajuta, i-ar propune feciorului sau o partida de dat de-a berbeleacul!
(I.S.)
