Tricotilomania, o boala foarte putin inteleasa, in care persoana afectata isi smulge parul din cap in mod repetat, pana cand se produc pierderi vizibile la nivelul scalpului, afecteaza mai mult de 3% dintre adulti, iar tratamentul devine eficient doar in putine cazuri, potrivit specialistilor. „Tricotilomania are un impact mai mare asupra oamenilor apreciaza cei mai multi psihologi si psihiatri care nu o inteleg”, a spus dr. Douglas W. Woods de la Universitatea din Wisconsin-Milwaukee, autorul unui recent studiu. ”Multi oameni privesc aceasta boala ca pe un obicei nervos, dar nu este asa”, a adaugat acesta. Se pare ca atunci cand isi smulg parul, oamenii isi descarca tensiunea, dar se stiu prea putine lucruri despre motivele care duc la dezvoltarea acestei afectiuni, sau daca este legata de probleme psihologice ca depresia si anxietatea. Pentru a intelege mai bine conditia acestor bolnavi, Woods si echipa sa au supravegheat 1.697 de oameni cu simptome de tricotilomanie. Patruzeci la suta dintre repondenti au raportat ca au evitat activitatile sociale din cauza faptului ca isi smulg parul din cap, 36 la suta au spus ca au evitat activitatile de grup, 14 procente spun ca au inceput sa consume alcool petru a-si reprima sentimentele negative create de smulsul parului, iar 18 procente au precizat ca au incercat tutun din acelasi motiv. Printre cei care au urmat tratament pentru tricotilomanie, cel mai adesea tratament medicamentos, cel mai frecvent cu antidepresive gen Prozac, doar cinci la suta spun ca li s-a imbunatatit starea foarte mult. Woods a notat ca sunt putine medicamante eficiente in tratarea tricotilomaniei. Aceasta suferinta poate produce rani repetate, in timp ce aceia care isi mesteca sau isi inghit parul isi pot strica si dintii, dar pot dezvolta acumulari de par in stomac, care pot fi fatale. De asemenea, persoanele afectate se simt tot timpul vinovate ca nu se pot opri din a-si smulge parul. „Mai mult ca orice, ei simt ca isi pierd controlul”, a adaugat Woods intr-un studiu publicat in Journal of Clinical Psychiatry.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentLA INCHIDEREA EDITIEI
Articolul următorANECDOTE