Centrele de inchiriat echipament de schi iau miros de faliment
In ultimul an, zona numita “Satul Nou” a orasului Azuga s-a umplut de centre pentru inchirierea echipamentelor de schi. Nu e gard care sa nu promita o pereche de schiuri sau o placa de snowboard cu imprumut, dupa cum nicio ghereta n-a fost prea mica pentru a trambita acelasi anunt. Daca aceste afaceri, hulpave sa soarba toti musteriii adusi de partiile din Azuga, au fost puse in incurcatura de concurenta acerba pe care o reprezinta unele pentru altele, ele au mai fost lasate, o data, in plus, in ofsaid, de vremea calda din acest an. Cele mai multe si mai modeste centre de inchiriere au fost deschise pe o strada neasfaltata care, in urma bararii sale printr-o parcare, a devenit fundatura: “Fundatura Gospodariei”. Asemenea strazii pe care si-au pornit comertul, si activitatea micilor investitori este lipsita de orizont. Anul acesta, de la inceputul sezonului de schi, firmulitele abia au avut incasari de 10 milioane de lei vechi.
Teama de ageamii
In aceasta situatie se gaseste si Tomas Teodorescu, a carui afacere a debutat in urma cu o luna. Pazindu-si rastelul cu 69 de perechi de schiuri, Teodorescu e pregatit sa-i intampine si pe neinitiati si pe profesionistii partiilor. „Cand cineva intra la mine ca sa inchirieze un echipament, il iau pe ocolite ca sa-mi dau seama cat de bine stie sa schieze. Daca-mi zice ca e incepator, ii dau niste schiuri mai ieftine, cam la 2 milioane perechea, nu din astea de 7 milioane. Fiindca daca-mi face praf o pereche de 7 milioane, sunt terminat. N-am nicio garantie ca imi mai pot recupera banii de la el”, spune Teodorescu aratand la cele cateva duzini de schiuri care stau fixate pe peretii gheretei sale ca niste trofee de vanatoare. In micutul butic de pe Fundatura Gospodariei, sunt si echipamente noi, si second-hand, cele uzate fiind precumpanitoare.
„Ii sperie cu televizorul”
„Unde merg schiurile merg si saniutele”, pare sa transmita marfa depozitata in incaperea scunda, cu peretii din pal. O saniuta este eliberata din priponul centrului de inchirieri pentru 5 lei pe zi. Pretul se dubleaza cand turistul vrea sa vina la vale pe o saniuta din plastic, in trei culori, care promite sa asigure un plus de confort. „Stand aici, in zona, a trebuit sa ne axam pe ceva de sezon”, explica Tomas Teodorescu cum i-a venit ideea acestei afaceri. Azugeanul a cheltuit 100 de milioane de lei vechi numai pentru infiintarea centrului, si inca 200 de milioane pentru achizitionarea de echipamente. „In timpul saptamanii, doar ascutim schiurile si le ungem cu ceara. Dupa cate se vede, toti claparii sunt la locul lor, in rafturi. Putinii clienti pe care-i avem sosesc doar in weekend. Si nici acestia nu sunt lasati sa vina incoace: ii sperie cu televizorul ca sunt furtuni, blocaje in trafic, si nu mai ajunge nimeni aici”.
Strategie de reprofilare
Prea bine nu-i merge nici lui Vasile Iancu, autorul unei investitii compozite in chiar locul de unde Strada Gospodariei a fost amputata. Exista in aceasta curte si o pensiune, si un fast-food, si un centru de inchirieri echipamente, si un patinoar – deocamdata fara gheata, dar pe care, la primul ger, azugeanul abia asteapta sa il umple cu apa si sa-l niveleze cu teul. „Patinoarul meu are cam 1.000 de metri patrati si este cel mai mare din Azuga”, ne spune Iancu aratand spre un patrulater disparut sub zapada. Veteran al pescuitului de turisti veniti la partii, Vasile Iancu si-a pornit afacerile in 2001, insa, dupa cinci ani de concubinaj cu un asociat, de luna trecuta a ales sa mearga pe cont propriu: „Am mai cumparat 280 de echipamente de schiuri, pe langa cele 120 pe care le-aveam din fosta afacere. Pe cele vechi vreau sa le vand, fiindca nu prea mai sunt bune. Daca n-o sa le gasesc cumparatori, o sa-mi fac gard din ele”.
Farase si farfurii
Iancu are un intreg plan de a se descotorosi de schiurile care-i stau in magazie, unele peste altele, ca niste bete de Maroco: „Un milion schiurile, sapte sute de mii claparii, la pretul asta o sa le dau. Schiurile clasice nu prea mai au nicio cautare. Cele foarte lungi, nici atat. Trebuie sa vina cate-un rus de 2 metri inaltime pentru ca sa ceara cineva cu imprumut niste schiuri de 1,8 metri”. Schiurile clasice, drepte, le inchiriaza cu 15 lei, semi-carvurile cu 20 de lei, iar carvurile cu 30. „Semi-carvurile sunt subtiri la mijloc, iar carvurile au calcaiul un pic ridicat: ajunge doar sa-ti inclini usor genunchii ca sa-ti schimbi directia. Nu trebuie sa faci niciun efort ca sa iei virajele”. Intr-un pomisor crescut in curte, Iancu a agatat o farfurie enorma de plastic si un obiect romboidal, tot de plastic, care seamana cu o oala de noapte. Adierea vantului le face sa tremure, prilej cu care investitorul anunta denumirea oficiala a celor doua ustensile: capac si faras. „Le inchiriez cu 5 lei, si imi scot banii pe ele din prima zi. Alta treaba este, insa, cu schiurile. Trebuie sa le inchiriez de cate zece ori pentru a le amortiza”.
Ionut STANESCU
