De unde nu e, nici Europa nu cere !
Luiza RADULESCU PINTILIE
Ziua si nu unul, ci nenumarate acte normative – adaptate sau impuse de recentul statut al Romaniei – sunt anuntate ori intra in vigoare. Cam tot ceea ce misca pe pamant, in apa si in aerul romanesc are obligatia sa se alinieze rigorilor europene. Sanctiuni severe, mergand pana la inchisoare, vin sa aseze in randul comunitar domenii de maxim interes ori, cum prezentam recent, lumina pentru ratele tinute in cotet si inaltimea gardului pentru potolirea elanului zburdalnicesc al caprelor. In sfarsit, mai in gluma mai in serios, peste stufoasa si birocratica legislatie romaneasca mai pune si Europa cu varf si indesat. Totusi, cat este ea de Europa, are puteri limitate ! Sau, oricum, ii va trebui inca mult timp de acum incolo ca sa schimbe fundamental ceea ce se impune a fi schimbat in mentalitatea si comportamentul romanilor. Nu ne lansam in competitie nici cu premierul Tariceanu care a spus ca ne trebuie 20 de ani sau chiar dublu ca sa prindem UE din urma. Nici cu presedintele tarii care a dat stingerea luminitei de la capatul tunelului declarand ca am iesit din tranzitie si tocmai am intrat pe drumul dezvoltarii. Nu stim, asadar, cand si cati am putea deveni, in multe privinte, europeni in gandire, cert este ca nu-i va fi deloc usor, din aceasta privinta, batranei Europe. Balcanicul stil romanesc nu se da dus usor si de unde nu e, nici Europa nu are ce sa ceara. Daca am fi sinceri cu noi insine am avea de intocmit o lista destul de lunga de lucruri la care, cu o doza de sinceritate cel putin egala, ar trebui sa consimtim ca este cazul sa renuntam. Cel putin pana intr-acolo unde sa avem sentimentul ca nu numai ceilalti au motive sa ne priveasca din ce in ce cu mai mult respect, ci noi insine ne putem permite sa nu ne rusinam de noi, si de cei de langa noi. Nu credem ca trebuie sa motivam de ce respectarea cuvantului dat, seriozitatea, punctualitatea, fermitatea, toleranta ne-ar prinde bine. Asa cum avem convingerea ca efectele romanescului „merge si asa” va sunt cunoscute. Stilul duplicitar, dus pana la tradarea cu seninatate a celui care te-a primit in casa, te-a asezat la masa si te-a omenit, iar credem ca va este cunoscut. Lovitura sub centura a devenit, la randul ei, arma politica implantata adanc si in inima aliatilor si in coasta dusmanilor. Sigur, are in toate aceste privinte, chiar Europa, falitii ei. Revenind insa la noi, este foarte clar ca nu ne poate disciplina, in aceasta privinta, prin nicio lege. Nici prin cursuri intensive. Sunt lucruri pe care le ai sau nu le ai ! Singurul lucru bun este insa ca, acela care vrea cu adevarat, poate sa le aiba.
Ca urmare, viata mai buna pe care este firesc sa ne-o dorim cu totii nu o putem avea fara sa incepem schimbarea cu noi insine. Si cu cat mai devreme, cu atat mai bine.
