Congresul PNL, a doua zi

La sfarsitul saptamanii trecute, s-a desfasurat congresul Partidului National Liberal, prima reuniune la varf a unui partid dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Lucrarile congresului liberalilor au coincis, in mod paradoxal, cu o serie de atacuri la adresa PNL, motiv pentru care este locul in care vom incerca sa realizam o analiza obiectiva a modului in care s-a desfasurat forumul suprem al acestui partid.
Din punctul meu de vedere, congresul a fost o reusita din mai multe motive. Mai intai, a fost o dezbatere substantiala cu opinii si precizari privind identitatea liberala la nivelul nuantelor, fapt ce a dus la o separare a apelor fata de grupul Stoica-Stolojan. Congresul a validat optiunea clara pentru o politica liberala moderna, pentru participarea noastra la actiunile grupului politic liberal din Parlamentul European si ale Internationalei Liberale la nivel mondial. Aceasta optiune valideaza participarea noastra viitoare in cadrul grupului parlamentar liberal in Parlamentul European.
In al doilea rand, consider un succes discutarea si adoptarea strategiei post-aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Dezbaterile de substanta au marcat majoritatea luarilor de cuvant timp de doua zile. Principala preocupare este legata de faptul ca, de la 1 ianuarie 2007, Romania contribuie la bugetul Uniunii Europene cu circa un miliard de euro, de unde si nevoia de a avea o strategie potrivita pentru atragerea acestor fonduri si, in fapt, a intregii sume destinate tarii noastre, prin absorbtia in proiecte europene, validate de catre instrumentele Comisiei. Miza este enorma. Or, experienta ne arata ca tarile noi intrate in UE reusesc sa absoarba, in primul an, doar 30-35% din fonduri, iar noi suntem direct interesati ca sa nu devenim, din acest an, donatori neti la Uniunea Europeana. Ar fi imoral ca Romania, una dintre tarile UE cu cel mai mic venit pe cap de locuitor si cu nevoi foarte mari de investitii, sa finanteze proiectele unor state europene mai dezvoltate decat tara noastra. Este motivul pentru care ne vom concentra, in primii doi ani, pe folosirea practica a statutului de membru al UE, asa cum am gandit-o in strategia post-aderare discutata la congres.
Aceasta provocare enorma pe care o are tara noastra da un raspuns final, din punctul meu de vedere, si la dezbaterea privind posibilitatea sau perspectiva alegerilor anticipate, in termeni foarte pragmatici pentru fiecare cetatean si contribuabil al tarii noastre. O asemenea perspectiva nu se justifica si este nociva chiar prin costurile pe care le presupune in pierderea ritmului, a capacitatii si a oportunitatilor de absorbtie a banilor europeni pe toata perioada precampaniei, campaniei si reinstalarii unui nou Executiv.
O a treia realizare a congresului o reprezinta reintroducerea sistemului democratic al alegerilor pentru functiile de conducere ale PNL, prin vot uninominal, in locul alegerilor pe lista. Chiar si noua optiune de a aduce in prim planul Biroului Politic si al deciziei de partid a reprezentantilor celor opt euroregiuni si a unor vicepresedinti pe domenii bine determinate este motivata de ideea apropierii de baza partidului si de efortul de sustinere a strategiei post-aderare a Guvernului.
Doua lucruri sunt de subliniat si in privinta rezultatelor alegerilor: mai intai, innoirea conducerii PNL intr-o masura importanta, daca este sa consideram ca, in afara semnatarului acestui articol, toti ceilalti sapte vicepresedinti nationali sunt noi, iar in privinta vicepresedintilor pe euroregiuni, doar doi au mai avut asemenea functii inainte de congres. Al doilea subiect tine de noua legatura pe care am reusit sa o construim cu circumscriptii electorale si euroregiunile, prin cei opt vicepresedinti alesi pe aceste criterii. Acest demers ne va ajuta sa coboram nivelul integrarii si la nivelul comunitatilor locale.
Toate aceste argumente ma fac sa afirm ca, in final, Congresul PNL a fost o reusita.
Teodor Melescanu