Lucian AVRAMESCU
Masa in potcoava cu prezidiu, sticle de apa minerala si tot tacamul. Trinitatea prezidiului cu Tatal, Fiul si Sfantul Duh, la locul ei. Numai ca Tatal nu face parte din lumea magistratilor (este vorba de sedinta de bilant a Consiliului Suprem al Magistraturii), ci este chiar presedintele Romaniei, venit nu din ceruri, ci de la Cotroceni. Bilantul organismului suprem al magistratilor se va incheia cu alegerea noului presedinte. Remarc doar raportul militar al magistratilor la presedinte. Fiecare vorbitor se simte obligat sa spuna ce are de spus nu Consiliului, ci domnului presedinte. Incerc sa-mi imaginez o sedinta similara a magistratilor in Statele Unite ale Americii. Acolo nu exista un Consiliu Suprem al Magistraturii, ci un fel de Barou Unic, incorporand judecatori, procurori si avocati. O sedinta in care sa vina presedintele SUA, Regan, Clinton sau Bush junior sa se protapeasca in mijloc, sa dea cuvantul, sa dea indicatii, sa se incrunte la cine vrea si sa zambeasca la cine are chef. O asemenea scena acolo nu este posibila. Iat-o posibila in Romania, cea de-a 26-a sau a 27-a tara a Uniunii Europene. Pe garla Dambovitei, prezenta presedintelui pe post de invitat-conducator al sedintei CSM a fost damboviteana. Chipul ridat al presedintelui indica o anume oboseala. M-am gandit ca a dormit prost. Ca se simte indispus din motive personale. Ca pregateste prin incruntare un discurs aspru si sapunitor pentru slujitorii justitiei romane.
Iata insa ca se petrece un lucru mai grav decat spectacolul jalnic pe care il avem in fata. Presedintele nu aude foarte bine discursul cam moale al noului procuror general, femeie. Se lasa cu o ureche in fata si este evident nemultumit. Un zgomot il deranjeaza. Da vina pe un televizor dintr-o camera vecina si sugereaza a cata oara ca media este vinovata. Presedintele suspenda intempestiv sedinta de bilant a CSM fara sa supuna la vot intentia sa, fara sa intrebe pe cineva. Decizia e ca pe vapor. Gata, terminam pana cand inchideti televizorul sau pana cand astupati sunetele care vin de afara. Afara vreo zece amarati scandau cu voci pricajite nemultumirile legate de procese nedrepte.
Ma aflu la tara, am vazut aceasta scena la televizor si nu stiu cum o vor comenta politicienii si analistii-jurnalisti. Presedintele Romaniei a aratat, inca o data, dupa opinia mea, pana unde poate merge mojicia politica. Mojicia politica a devenit o reteta de succes in Romania, inventata de Traian Basescu si multiplicata si in alte zone de putere.
Ca Traian Basescu a dormit prost azi-noapte e treaba lui. Ca a fost prost dispus – se poate. Ca-si bate joc de cine are el chef, ne-am obisnuit. Ceea ce m-a indispus cu totul pana la starea de revolta si greata a fost lipsa de reactie a varfurilor magistraturii. Cei din sala nu erau nici croitoresele de la APACA si nici reprezentantele sindicatului coafezelor din Mizil. Stai, nea Caisa, trebuia sa spuna numitul Galca, sef al CSM, nu matale decizi daca oprim sau nu oprim sedinta, pentru ca bazaie o musca prin odaie. In primul rand, matale nu prea ai ce cauta aici. Dar nu suntem in SUA, ci in Romania, drept pentru care, constitutional, presedintele are ce cauta pe acolo, asa cum are ce cauta si pe la Guvern, si prin Parlament, si pe la SRI, si pe la Golden Blitz. Ubicuitatea conducatoare a presedintelui este tragica realitate a Romaniei de azi din Uniunea Europeana. Confruntat cu magistratul sef Galca si ai lui, presedintele n-a intalnit nici o opozitie, nici o punere la punct, nici o revolta. S-au agitat pe coridoare doar jurnalistii. Atat. Cei care nu i-au respectat pe magistrati, n-au fost amaratii de afara. Magistratii n-au fost respectati de seful statului. El le-a trosnit un dos de palma, el le-a aratat ca face ce vrea si cu ei, si cu armata, si cu serviciile secrete si cu natiunea. Sedinta CSM intrerupta brutal de Traian Basescu pentru ca bazaia un televizor nu este doar o proba de mojicie, ci o proba de conducere bananiera a unei tari.
P.S. Obraznicia de a sugera din start numele viitorului presedinte al CSM in persoana unui procuror(„asa vrea muschii mei”) nu se mai pune. Ce mai conteaza!
