• Prezentand un spectacol la Tecuci, Constantin Tanase si ansamblul Carabusul fura condusi la bufetul statiei CFR de catre agentul teatral al localitatii, Ilie Brinza. Dar la bufet in afara de paine si rosii nu se afla absolut nimic de mancare si, deci, oaspetii se multumira cu numita leguma. Amuzandu-se de intamplare, Tanase povestea tuturor „cazul” si adauga:
– Iac-sa bre, am mancat toata seara rosii cu… Brinza !
• La Helsinki, intr-un spectacol cu „O scrisoare pierduta”, Farfuridi si Catavencu si-au tinut discursurile in fata unei intruniri compusa pe trei sferturi din … fete (ne informeaza Sica Alexandrescu, regizorul spectacolului).
Cauza ? Planificarea neasteptata a premierei care inlocuia o opereta. Cum in teatru se aflau mai ales coristele si fetele din balet, regizorul le-a imbracat barbateste, le-a pus peruci, mustati, ciocuri si barbi si a umplut cu ele sala de intrunire. A fost o adunare destul de disciplinata; numai in final – speriate de bastoanele si scaunele ce se agitau prin aer – au luat-o la fuga tipand. Si au tipat ca… fetele !
• Bernard Shaw ceru relatii unui librar despre o carte:
– Este interesanta ? intreaba autorul lui Pygmalion.
– Habar n-am !
– Cum, dumneata vinzi carti fara sa le citesti ?
– Dar ce, daca as fi farmacist, mi-ai pretinde sa gust din toate medicamentele ?!
• Doua turiste americane, dupa un spectacol de cabaret, la Paris, confidential intre ele:
– My darling, sunt de trei zile aici si inca n-am fost la Luvru !
– Nici eu ! Probabil din cauza felurilor de mancare cu care noi nu suntem obisnuite !
• Intreband la telefon de prietenul sau Barbu, doamna Delavrancea il informeaza pe Caragiale:
– Vai, e in pat. E putin cam bolnav. Are temperatura !
– Aaa! Magarul are temperatura ! Spune-i ca vreau sa-l vad numai-decat, sa-mi deie si mie cateva grade, ca eu n-am deloc temperatura ! – replica autorul „Scrisorii pierdute” !
• Fabulistul La Fontaine uita sa se duca la un dineu la care fusese invitat de printul Conde, viteaz conducator militar. Un prieten al poetului, cunoscand caracterul printului, il sfatui pe La Fontaine sa se duca sa-i ceara scuze. Dar, cand il vazu intrand in cabinetul sau, printul ii intoarse spatele.
– Va multumesc din inima, domnule, ca nu sunteti suparat pe mine si ca nu-mi purtati dusmanie, zise La Fontaine.
– De ce crezi asta ? intreaba printul mirat.
– Deoarece, monseniore, dumneavoastra nu intoarceti niciodata spatele unui dusman.
• Poti sa dovedesti ca esti nevinovat ?
– Da, dar va rog dati-mi un timp sa ma gandesc !
– Bine, iti dau cinci ani…
• Afland dintr-un ziar stirea despre moartea sa, umoristul Jerome K.Jerome telefona redactorului sef pe care il intreba:
– Ei, John, ai citit azi dimineata stirea despre moartea mea ?
– Da, raspunse John, dar… de unde telefonezi ?
• Carusso a avut o tinerete plina de lipsuri. Intalnindu-se cu un prieten, pe care nu-l vazuse de mult timp, acesta il intreba:
– Ei, cum iti mai merge ?
– Ca unei molii – raspunse cantaretul.
– Adica, cum vine asta ?
– Simplu. Iarna imi mananc haina si vara paltonul.
