Conform specialistilor, atacul de panica este o manifestare paroxistica a anxietatii. Durata sa este de aproximativ 20 de minute, de la debut si pana la scaderea in intensitate a simptomelor. Atacul de panica este insotit de o serie de manifestari, care apar intr-o maniera complicata si ating intensitatea maxima in mai putin de 10 minute: batai puternice si neregulate ale inimii; contractii ale muschilor; incapacitate de a respira; greata abdominala; ameteala si senzatie de lesin; frisoane sau valuri de caldura; transpiratie excesiva.
Un lucru important de stiut este acela ca s-a dovedit stiintific o legatura de cauzalitate intre stres si atacul de panica. Stresul cotidian poate avea un efect puternic, nesesizat, de cele mai multe ori, de persoanele care sufera atacuri de panica. Factorii de risc de natura genetica, biologica sau pshihologica cresc vulnerabilitatea la stres. Factorii de risc genetic pot fi doar identificati prin prezenta tulburarilor anxioase la rudele de gradul I. Factorii de risc biologici sunt reprezentati de modificari in metabolismul unor substante din creier, ce pot fi influentate prin tratamentul medicamentos. Factorii de risc psihologic se refera la evenimente stresante majore, precum decesul cuiva apropiat, separarea, abandonul etc.
Optiunile terapeutice in tulburarea de panica sunt doua: medicamentele si psihoterapia. Medicamentele se administreaza la inceputul tratamentului, dar este indicat ca durata acestuia sa nu fie mai mare de o luna, pentru ca toate au potential de dependenta. Pentru a nu avea reactii adverse, ele se iau numai dupa recomandarea unui medic. In privinta terapiei, pacientului i se prezinta optiunile cu avantaje si dezavantaje, iar decizia finala ii apartine. Aceasta abordare terapeutica se bazeaza pe colaborarea dintre psihoterapeut si pacient, iar durata este variabila in functie de vechimea tulburarii si complicatiile ei. Numarul mediu de sedinte pentru o tulburare de panica, cu un debut recent si nicio complicatie, este de 8-10.
