Desfasurate intre 6 decembrie si 7 ianuarie, Sarbatorile de Iarna au ca punct central zilele Craciunului, Anului Nou si Bobotezei, de care este legat un important patrimoniu de traditii, datine si credinte. Sorcova este unul dintre cele mai vechi obiceiuri, semnificatia acestuia fiind, potrivit credintei populare, alungarea spiritelor malefice prin zgomote. De ieri, au aparut, si in Ploiesti, primii vanzatori de sorcove. Privind pastrarea traditiei, parerile celor care le comercializeaza sunt impartite. Eugenia Dumitru, una dintre vanzatoare, ne-a spus ca traditia nu s-a pierdut, dar, analizand vanzarile, numarul celor care cumpara sorcove scade de la an la an. Se mandreste cu faptul ca practica aceasta meserie de 28 de ani. ,,Am invatat sa fac sorcove de la 15 ani, de la soacra mea. Am 43 de ani, 5 copii si 4 nepoti, insa niciunul nu vrea sa mai invete acest mestesug. Inainte, sorcova se facea din mladite de copaci – de obicei, meri sau trandafiri – care se puneau in apa, si, daca infloreau de Anul Nou, aduceau mult noroc”. De-a lungul timpului, de la crengute s-a trecut la sorcovele cunoscute si astazi: confectionate din flori artificiale aplicate pe un betisor de lemn. Aceasta ne-a marturisit ca, desi, aparent, pare simplu, este nevoie de pricepere in realizarea acestora. Pentru 200 de bucati, Eugeniei Dumitru i-au trebuit cam doua luni sa le termine. ,,Mai intai trebuie croite, apoi confectionate florile, in diferite forme: trandafir, zambile”. Ca materiale sunt folosite – asa cum se intampla de generatii, hartia creponata si staniolul. Din punct de vedere al culorilor, nu exista reguli. Principiul este unul simplu: cat mai multe culori, in nuante cat mai aprinse, de aici si expresia ,,imbracat ca o sorcova”. Pretul unei sorcove difera de la un vanzator la altul, fiind undeva intre 10.000 lei si 25.000 lei vechi. Insa, cum ne spunea vanzatoarea, apeleaza, de fiecare data, la ,,mica intelegere”. Alta batrana, care pazea atent o cutie cu cateva sorcove, ne-a marturisit, cu oarecare mahnire, ca nu se mai vand sorcovele ca altadata. Meseria a ,,furat-o” de la mama, care, la randul ei, o mostenise din stramosi. Dar, acest lucru il spunea cu tristete, pentru ca nici in familia acesteia traditia nu va mai merge mai departe, iar unul dintre cele mai frumoase obiceiuri ale Sarbatorilor de Iarna se pierde, incet. In prezent, dupa cum ne-a marturisit si batrana, sorcovitul cade, din ce in ce mai mult, in uitare.
Larisa DRAGOMIR
