Luiza RADULESCU PINTILIE
De la fascinanta Romanie la cea de turta dulce, multe a mai vazut tarisoara asta ! Si noi odata cu ea. Aproape ca nici nu sti daca sa lacrimezi ,de emotie, ca domnul presedinte, sau sa te pui, de-a dreptul, pe bocit, si pentru ultima varianta este de ajuns sa te gandesti doar cate angarale sunt de platit la sfarsit de an si cu cate incepe 2007. La departare de doua saptamani de poarta Europei, de un singur lucru putem sa fim, in continuare, foarte siguri: politicienii nostri tin mult la traditie! Nu dau ei asa usor manierele dambovitene pe cele, mai scuturate, cu iz european. La Bruxelles, langa harta de turta dulce, presedintele n-a renuntat, nici cu glasul gatuit de solemnitatea momentului, si lacrimile adunate la coltul ochilor, sa-l corecteze pe premier. Nici sa raspunda, in stilul cu care ne-a obisnuit, ironic, unui ziarist, care l-a intrebat daca a gustat din bucata de turta dulce care avea forma tarii noastre. Domnul Basescu a spus ca lasa altora placerea „sa manance Romania” si,la randul sau se simte dator sa o apere. Prima intrebare ar fi de cine ? Fiindca e destul de limpede ca in ultima vreme razboiul cel mare se da intre palate. Intre presedinte si premier si intre cei care ii sustin. Lupte acerbe se duc si pe fronturile pelediste, democrate, conservatoare,liberale sau social-democrate.
Orchestrate de la Cotroceni sau de la Palatul Victoria si inflamate de declaratii ale celor care ies, din proprie initiativa, din rand, scandalurile, jocurile de culise si confruntarile se tin lant. Pana si pe tema apropiatului moment al integrarii a inceput ” bataia”. Asumarea succesului este boala veche la noi.Totdeauna apare cineva care se simte indreptatit sa ia frisca de pe tort, sau… martipanul de pe turta dulce, daca este sa ne referim strict la modalitatea aleasa de oficialii europeni pentru a anunta „alipirea” tarii noastre la Uniunea Europeana. De data aceasta, sunt luati in vizor democratii, acuzati ca, prin intermediul unor fluturasi, isi aroga meritul de a le fi dat romanilor rang europen. Si, cu siguranta, acesta este doar inceputul. Ne putem astepta ca, pana la „Revelionul integrarii”, dar si sub lumina artificiilor si „ploaia” de confetti, domnul presedinte sa gaseasca un nou motiv sa se impiedice de carja lui Tariceanu. Iar cand presedintele deschide dansul, se vor gasi destui care sa cante dupa muzica sa, si cel putin inca pe atatia care sa fluiere dirijorul !
