La Cazinoul din Sinaia, a avut loc joi dupa-amiaza ultimul act al competitiei „Trofeul Someleriei Cramele Halewood 2006”. Somelierii – servitori de bauturi alcoolice la restaurante – au avut de trecut trei probe: degustare (foto1), lecturarea unui meniu si decantarea si servirea vinului. Din optsprezece angajati ai restaurantelor si hotelurilor de lux din Capitala, cati venisera in prima faza la Cazinou, au ramas in competitie doar trei somelieri.
„Vinul a vazut cireasa, visina si pruna”
Dupa ce ultimii trei si-au incheiat examenul – abia ascunzandu-si emotiile sub sorturile lungi si negre, pe scena Cazinoului s-a urcat un somelier profesionist, primit cu ropote de aplauze de cunoscatori. Juriul se retrasese sa decida castigatorul, asa ca fachirul avea timp sa faca o demonstratie de virtuozitate. Imbracat in haine fine, inalt, zambea cu subinteles, din spatele unor ochelari mititei. A apucat un pahar cu doua degete si a inceput sa-l roteasca delicat, centrifugand bautura si marindu-si narile pentru a „prinde” spiralele de vapori care i se urcau la nas: „In prima faza, incercam sa captam mirosurile cele mai volatile, tinem paharul la distanta, spunea marele maestru. Apoi, pe masura ce papilele lui decriptau potiunea, a inceput sa recite: „…gust de mure verzi, spre zarzare, un gust verde, n-are inca buchet, deci este un vin tanar, alcoolitate normala, 12,5%. Este un Sauvignon Blanc. Se asociaza cel mai bine cu pestele gras, de exemplu somnul, niciodata cu branzeturile sarate. Dupa cum se stie, combinatiile intre ansamblurile sarate si vinurile acide sunt nearmonioase”. Apoi, fachirul a luat o gura de apa, si-a tamponat buzele cu un stergar verde si a trecut la analiza urmatorului pahar, vorbind telegrafic: „Rosu rubiniu, tenta violacee la meniscul paharului. Vinul a vazut cireasa neagra, visina putreda, dulceata de mure si pruna proaspata. Atac taninos, usor amar: are o amareala usor pronuntata de stejar. Alcoolemie ridicata: e cald in timpul gustului. O comparatie vizuala ar fi catifeaua, pe cerul gurii ramane un gust de catifea. Este din 2005. Probabil, un Merlot baricat in stejar. Se asociaza cu carnurile rosii, insa nu cu vanat, pentru asta ar trebui sa fie ceva mai invechit”, spunea somelierul pe un ton pretios. O alta clatire a gurii cu apa, o alta tamponare atenta a buzelor, dupa care un alt pahar a fost prins intre degete si invartit lent, astfel incat bauturii sa i se despleteasca parfumurile. Marele maestru a luat o inghititura, apoi s-a strambat usor, incretindu-si gura: „Densitate mare, vin licoros, lasa greu picioarele, miros caramelizat de miere, mere galbene si pere uscate. Are un atac inte-pator, probabil de la tanin, se simte o aroma florala, de tei si de salcam. Inclin sa cred ca este un Muscat Ottonel. Foarte alcoolizat, are cam 15% alcool. Contine peste 50 de grame de zahar pe litru, spre deosebire de celelalte doua vinuri care aveau circa 2 grame de zahar pe litru. Este un vin care merge la desert”. Demonstratia somelierului s-a oprit aici. Solemn si zambitor, marele maestru s-a retras in spatele scenei, lasand oamenii din sala amagiti de periplul gustativ in care fusesera purtati.
Martell, cu doi de „l”
Locul fachirului a fost luat de un teoretician sobru si auster, care a descris schematic in ce constau greselile aparute in meniul lecturat de finalistii someleriei, in cazul probei cu numarul doi: „…Nu sunt permise abrevierile in lista meniului. Apoi, whisky-ul Johnnie Walker se scrie cu doi „n”, cognacul Martell, cu doi de „l”, iar vodca Smirnoff, cu doi de „f”… In delegatia in care am fost in ultima saptamana, am gasit greseli de scriere nepermise la numele preparatelor si bauturilor, chiar si la restaurante de patru stele”, spunea specialistul, cu regret si ingrijorare pentru cat ii este de pocita meseria.
Cel care plateste e ultimul servit
„Corectorului” i-a urmat o doamna cu vocea umeda si calda. Avea o atitudine la fel de smerita fata de lumea spirtoaselor, insa lasa sa se inteleaga ca este mai indulgenta cu cei nepriceputi. Pe un ton profesoral, a inceput sa explice proba numarul trei a concursului: decantarea si servirea vinului la masa: „Nu toate vinurile au nevoie sa fie decantate. Doar cele vechi, de colectie, care au sedimente…La debusonarea sticlei, tirbusonul nu are voie sa sparga dopul de pluta, ci sa-l patrunda lent, fara sa-l faramiteze…. Turnarea din sticla in carafa pentru decantare se face incet-incet, tinand carafa in mana dreapta si sticla in mana stanga. Dupa ce se incheie trecerea in decantor, vinul se serveste la masa. Mai intai trebuia servita doamna, apoi celalalt domn, ultimul venindu-i randul celui care a facut comanda…. Somelierul trebuia, odata ce termina de turnat vinul in pahare, sa le aduca clientilor si dopul de la sticla de vin”. Podiumul cu care s-a incheiat competitia „Trofeul Someleriei Cramele Halewood 2006” (foto2) a fost urmatorul : Constantin Dragan (hotel Hilton) – locul 1, Marian Pavel (restaurantul Noblesse) – locul 2 si Aurelian Luca (hotel Casa Capsa) – locul 3.
Ionut STANESCU
