Am primit, la redactie,in urma cu cateva zile, un e-mail purtand semnatura unui roman nascut la Brasov si stabilit in orasul Portland, statul Oregon, din Statele Unite ale Americii. Am descoperit astfel, cu satisfactie, unul dintre cei 700 de vizitatori din peste 10 tari (2,5% fiind din America) care acceseaza, zilnic, site-ul www.ziarprahova.ro . In acelasi timp, prin intermediul domnului Ciprian Damboianu-autorul mesajului – am primit un text publicat in ziarul New York Times, cu referire la Ploiesti si la un moment semnificativ din istoria sa in timpul celui de-al doilea razboi mondial: bombardarea masiva, de catre aviatia americana, la 1 august 1943, denumirea codificata a actiunii,
foarte minutios pregatita, fiind „Tidal Wave”. Prezentam cititorilor articolul, tradus aproape integral, prin care sunt rememorate aspecte din viata si cariera militara ale celui considerat strategul raidurilor aeriene de acum 63 de ani.
Generalul Jacob E. Smart – strategul raidului asupra Ploiestiului
Generalul Jacob E.Smart – general de patru stele – care a conceput strategia bombardamentelor desfasurate asupra rafinariilor de petrol din Ploiesti in timpul celui de-al II-lea razboi mondial a murit duminica, in Ridgeland, in casa in care s-a nascut. Avea 97 de ani. Fiul sau, William, a spus ca decesul a survenit din cauza unor probleme cardiace (n.n- Dl Ciprian Damboianu ne-a precizat ca textul a aparut, de altfel, in rubrica de „Decese” a editiei din 16 noiembrie a ziarului amintit). Generalul Smart – pe atunci colonel – a avut ideea de a se zbura foarte jos pentru a se bombarda rafinariile foarte bine aparate, despre care se credea ca produc o treime din combustibilul necesar pentru masinile de razboi ale nazistilor. In ciuda protestelor celor cinci comandanti care aveau sa conduca atacul, planul sau a fost acceptat de generalul Dwight D. Eisenhower, comandantul suprem al aliatilor. Printre avantajele planului sau era si cel al marii acurateti a actiunilor. Misiunea, care a avut loc sambata 1 august 1943, a fost un succes, chiar daca 54 de bombardiere din cele 177 s-au pierdut, iar alte 53 au fost serios avariate. Au fost oferite 5 medalii de onoare, cele mai multe pentru o singura actiune militara americana. Colonelul Smart nu a avut voie sa zboare in misiunea de la Ploiesti, pentru ca superiorii sai s-au gandit ca exista un prea mare risc in cazul in care el ar fi fost capturat, din cauza informatiilor pe care le detinea despre planurile de razboi ale aliatilor. Mai tarziu, i-au permis sa zboare in 29 de misiuni, in ultima dintre ele fiind luat prizonier de razboi. Din imaginile aparute in reviste si care il infatiseaza pe Colonelul Smart cu Franklin D. Roosevelt si Winston Churchill, Germania si-a dat seama ca el cunoaste, probabil, lucruri foarte valoroase si a fost interogat in mai multe randuri. Chiar daca stia detalii despre invazia din Normandia, nu a divulgat niciun secret. Dupa razboi, colonelul Smart a facut parte din noul Air Force, care era parte a armatei. A avansat foarte repede in rang, devenind comandorul celei de-a cincea divizii Air Force si a Fortelor Armate ale Statelor Unite in Japonia. In 1964, a devenit comandor-sef al Comandamentului Statelor Unite pentru Europa, post care includea intrevederi personale cu Charles de Gaulle care se pregatea atunci sa isi retraga armatele din Tratatul Organizatiilor Nord-Atlantice. Jacob Edward Smart s-a nascut pe 31 mai 1909 in Ridgeland si a petrecut un an la Institutul Militar Marion, inainte sa fie inscris la Academia Militara Americana din West Point. Dupa absolvire, si-a completat antrenamentele de pilotaj si a devenit instructor de zbor, mai tarziu fiind seful antrenamentelor de zbor la Air Corps Headquarters din Washington. In iulie 1942, a fost ales sa serveasca in Air Corps Advisory Council din Washington, lucru care l-a ajutat pe generalul Henry H.Arnold, comandantul corpului, sa stabileasca diverse strategii. Acesta l-a trimis, de altfel, pe Smart la Londra sa ajute la definitivarea planului privind raidurile asupra Ploiestiului. In ianuarie 1943, ideea colonelului despre atacul la mica distanta asupra Ploiestiului a fost discutata in cadrul intalnirii de la Casablanca-Maroc, intre Roosevelt si Churchill si inca o data in luna mai, cand cei doi s-au intalnit la Washington. Generalul Arnold a fost acela care a acceptat, intr-un final, sa-l lase pe Smart sa zboare. Pe 10 mai 1944, bombardierul pe care il pilota peste Viena, Austria, a explodat, iar el a devenit prizonier de razboi. Din echipajul de sapte oameni, doar el si servantul au supravietuit. Cand germanii au realizat ca are legaturi suspuse, Smart a fost adus intr-un spital excelent si pus in contact cu elita germana, dar a refuzat sa vorbeasca, dupa cum marturiseste fiul lui. Odata, s-a apropiat in mod curios de un barbat care sustinea ca vrea sa il omoare pe Hitler si i-a cerut sa il ajute sa ia legatura cu americanii. A mai fost ranit si in razboiul din Coreea. A fost distins pentru serviciile militare aduse, pentru misiunile sale aeriene. Dupa ce s-a retras din Air Force, in 1966, generalul Smart a detinut cateva pozitii inalte la Administratia Spatiala si Aeronautica, unde a lucrat la proiectul telescopului Hubbell, printre altele. Mariajul generalului Smart cu Elizabeth Gohmert Melton din Scotts Valley,California, s-a terminat,in 1946, cu un divort. Fiicele sale – Rosemary si Joan – au murit inaintea sa. Cand s-a retras definitiv, la mijlocul anilor ’70, generalul Smart a fost felicitat, iar strada principala a fost redenumita in onoarea sa. A scris o carte despre oamenii din orasul lui care au murit in cel de-al II-lea razboi mondial si a contribuit la amenajarea unui muzeu de istorie locala.
