Biserica Sfantul Nicolae a trecut prin multe cazne
Biserica purtand hramul Sfantul Nicolae (in foto) din cartierul Vatra Sat este cea mai mare din Comarnic. Tarnosita in anul 1912, a fost zidita in piatra si caramida acoperita cu tabla zincata. Catapeteasma lacasului este din lemn de tei, invelit cu foita de aur, si poarta picturile lui Dimitrie Belisarie, cel care a realizat si frescele pentru intreaga biserica. Pe locul in care se afla biserica, au mai fost, in ultimii doua sute de ani, alte doua ultima dintre ele fiind demolata, in anul 1907, pentru a o edifica pe cea prezenta. Biserica daramata avea hramul Sfantul Gheorghe si fusese ctitoria Doamnei Zoe, sotia domnitorului Gheorghe Bibescu. La 1900, atunci cand s-a pus problema renuntarii la ctitoria parintilor sai, Printul Valentin Bibescu s-a opus, propunandu-le credinciosilor donatia unui alt lot de pamant, pentru biserica pe care voiau sa o ridice. Neinduplecati si indiferenti la dorinta printului, preotul si enoriasii au inceput zidirea noii biserici in jurul celei vechi, treptat-treptat, acoperind-o pe aceasta din urma. Atunci cand au ajuns la acoperis, iar acordul printului nu mai putea fi ignorat, credinciosii s-au oprit din munca. Cinci ani zidirea lor a ramas in suspensie, pana cand, nemaiavand incotro, printul Bibescu le-a dat voie sa demoleze lacatul cu hramul Sfantul Gheorghe. Tot el a fost ti cel care a dat banii pentru realizarea frescelor, pentru cumpararea mobilierului, si cel care a donat cele mai valoroase odoare: sfantul potir, sfantul disc, sfantul chivot in forma bisericii, doua sfesnice cu cate trei brate pentru Sfanta masa (toate din argint). De la cutremurele din anii 1940 si 1977, biserica cu hramul Sfantul Nicolae a trecut prin nenumarate reparatii si lucrari de imbunatatire: s-a inlocuit pardoseala cu placi de marmura si mozaic venetian, s-au reconsolidat zidurile, s-a construit o clopotnita si s-au reconditionat picturile interioare. Faptul ca, in primii ani de existenta, aceasta ctitorie a adapostit, in interior, o alta biserica, a avut o consecinta pozitiva: lacasul de cult este foarte spatios si are ferestrele suficient de mari pentru a permite luminii sa patrunda la toate orele zilei. Tablourile votive, infatisandu-i, pe de o parte, pe suveranii Carol I si Elisabeta, iar, de cealalta parte, pe sotii Martha si Valentin Bibescu (foto), sunt de un realism rarisim si s-au pastrat intr-o conditie perfecta. „In timpul comunismului, au fost acoperite cu lut, material care, ulterior, a fost dat la o parte. Asa s-a procedat cam peste tot in tara”, ne-a spus preotul paroh Gabriel Carciu. Acesta ne-a informat ca mostenitorii enoriasilor care s-au opus cu atata darzenie dorintei lui Valentin Bibescu sunt mult mai indiferenti decat stramosii lor, si-au rarit drumurile la biserica si intra aici doar de nevoie.
Ionut STANESCU
