In apararea limbii noastre sfinte*
Grabiti sa trecem granitele europene, s-a dovedit ca uitam, de prea multe ori, ceea ce ne defineste cel mai bine:limba pe care o vorbim. Isi fac din ce in ce mai mult loc cuvinte imprumutate de la englezi, francezi sau italieni, suntem din ce in ce mai putin atenti la cum vorbim si ne „ajuta” chiar autori ai unor dictionare de referinta. In acest context, o recenta aparitie editoriala, semnata de profesorul Mihai Stere Derdena- intitulata atat de sugestiv „In apararea limbii romane” – este cu atat mai valoroasa. Ingrijorat de fenomenul vulgarizarii limbii, acesta aduna in cele 350 de pagini ale cartii explicatii deosebit de utile oricarui vorbitor de limba romana. Ca o continuare a unei alte carti de cultivare a limbii – „Stim, oare, sa vorbim?” – aparuta in 2004, din pacate si aceea intr-un tiraj mult prea mic, de doar 100 de exemplare, fiindca numai pentru atat i-a stat autorului in putinta sa acopere cheltuielile editarii. Iar gestul sau laudabil a continuat si prin aceea ca cincizeci dintre aceste carti au fost donate unor biblioteci judetene si din Bucuresti. De o asemenea lucrare am avea nevoie fiecare dintre noi, daca ne preocupa, cat de cat, exprimarea corecta. Cand spunem „poate ca” si cand „poate”, care este intelesul corect al cuvantului „fortuit”, cum putem evita imbinarile lexicale echivoce – iata doar cateva dintre lamuririle cuprinse in cartea la care ne referim. Pentru cei care nu o vor putea rasfoi, ramane posibilitatea de a urmari rubrica pe care profesorul Mihai Stere Derdena o sustine in paginile cotidianului nostru. Cu aceeasi pasiune a cunoscatorului si aparatorului limbii sfinte romanesti.
Luiza Radulescu Pintilie
*Derdena Stere Mihai, In apararea limbii noastre sfinte,
Editura Elisavaros,Bucuresti 2006
