Cuvant la Duminica a XXIV-a dupa Rusalii
Evanghelia Duminicii de astazi ne arata ce se cere din partea noastra spre a putea sa ne impartasim si sa primim harul lui Dumnezeu.
De doua ori Iisus Hristos ne vorbeste despre credinta in aceasta Sf. Evanghelie. Prima data credinta femeii bolnave de doisprezece ani care se apropia sfios sa recunoasca adevarul ca ea a fost aceea care s-a tamaduit atingandu-se de haina Mantuitorului. Apoi intareste credinta lui Iair care in timp ce mergea cu Iisus Hristos spre casa lui sa-i tamaduiasca fiica bolnava, primeste vestea ca fiica lui a murit. Dar Iisus auzind vestea aceasta a grait catre dansul „Nu te teme, crede numai si se va mantui fiica ta”.
Inainte de a-i tamadui pe cei bolnavi, Iisus ii intreba despre credinta lor. Cunoscand asadar atatea marturii despre credinta si despre trebuinta ei pentru mantuire se cuvine sa ne intrebam si noi: Ce sa facem ca sa avem mai multa credinta ? Cum putem sa facem vie si puternica credinta din sufletele noastre.
Credinta este un dar foarte scump de la Dumnezeu dar ea este si o lucrare omeneasca. Dumnezeu a dat fiecarui om samburele de credinta. Daca el nu incolteste si nu aduce roada vina o purtam numai noi. Ca sa ai o credinta vie si puternica trebuie sa implinesti mai ales doua lucruri fata de ea: sa ai curaj fata de adevarurile credintei, si in al doilea rand sa o ingrijesti.
Aceasta te face sa pastrezi permanent legatura sufletului tau cu Dumnezeu din cer, sa cauti implinirea vocii lui in toate imprejurarile vietii tale, sa-l marturisesti cu cuvantul si mai ales cu viata ta.
In sufletele noastre Dumnezeu a aprins lumina credintei, ca sa ne calauzeasca pe calea mantuirii. Aceasta lumina a credintei avem datoria sa o ingrijim sa nu se stinga.
Un credincios care se roaga este o adevarata marturie ca traieste viata prin credinta, dar in acelasi timp rugaciunea lui se intoarce spre sufletul lui si ii creeaza o si mai rodnica viata prin credinta.
Drept aceea sa rugam pe Mantuitorul care a tamaduit pe femeia bolnava de 12 ani pentru credinta ei si a intarit credinta lui Iair cand se afla intr-o foarte grea cumpana din viata lui. Sa-L rugam sa ne faca si pe noi mai „tari in credinta” si sa traim intru ascultarea ei ca sa fim mereu mai buni, mai iertatori, mai milostivi, mai iubitori si facatori de pace, ca fii ai Celui prea inalt si ca mostenitori ai vietii si ai imparatiei cerurilor in veci de veci Amin.
Pr. Stefan Al. SAVULESCU
