BERNARD SHAW afirma o data ca a scris numai opere geniale.
– Dar bine, i-a replicat un prieten, una din piesele tale a fost fluierata la Londra, Berlin, New York si Roma!
– De acord, raspunse Shaw, dar care dramaturg sa fie fluierat in atatea capitale ?
• • •
Shaw, dupa ce a vizitat expozitia unui pictor modernist, a fost intrebat de acesta:
– Cui sa las eu tablourile mele ?
– Orbilor – i-a raspuns Shaw.
• • •
O doamna al carei sot era bolnav, il intreba pe Shaw, care venise sa-l vada:
– Ce parere aveti, maestre ?
E vreo speranta ?
– Hm ! – spuse malitios umoristul – totul depinde de ceea ce sperati dv !
• • •
Marele dramaturg a participat o data la un bal de binefacere si a dansat de cateva ori la rand cu aceeasi persoana.
– Cum se face ca dansati numai cu mine ? Este al patrulea dans pe care-l facem impreuna, i se adreseaza partenera.
– Doar este bal de binefacere, raspunse scriitorul.
• • •
Era vorba de o casatorie in „lumea mare”.
– Ce se spune despre tanara pereche ? – se intereseaza o doamna la Shaw.
– Reflectiile obisnuite in asemenea ocazii – raspunse scriitorul. Prietenii tanarului spun: „sarmana fata”, iar prietenii fetei zic: „bietul baiat”.
• • •
Shaw lua masa la un restaurant, unde canta o orchestra foarte zgomotoasa.
– Poate orchestra sa indeplineasca o dorinta a clientilor ? – l-a intrebat Shaw pe ospatar.
– Fireste, Sir. Ce anume doriti ?
– Rugati-i sa joace un poker pana termin masa.
• • •
