Cuvant la Duminica dinaintea Sfintei Cruci
Cea dintai sarbatoare a anului bisericesc, care incepe la
1 septembrie, este inchinata Prea Curatei Fecioare Maria. Dar, indata dupa acest praznic luminos, Sf.Biserica prin Evanghelie si prin Cantarile ei ne indreapta privirea spre Sfanta si de viata facatoare Cruce a Domnului. Desi intre aceste mari evenimente biblice este o departare de timp, una la inceput si alta spre sfarsitul lucrarii de mantuire a neamului omenesc, totusi, intre ele este o foarte stransa legatura. Nasterea Maicii Domnului inseamna inceputul mantuirii, iar jertfa de pe cruce a lui Iisus este rodul cel mai de seama, este implinirea mantuirii adusa de Iisus Hristos.
La temelia acestor doua sarbatori foarte mari sta dragostea lui Dumnezeu fata de om, caci mantuirea este rodul iubirii nemarginite a lui Dumnezeu. Sfanta Cruce este simbolul crestinismului. Patimile Domnului sunt insotite de suferinta, de marea suferinta a Fiului omului dar si de marea lui dragoste si de marea lui rabdare si smerenie.
Crucea Domnului este semnul impacarii noastre cu Dumnezeu, de aceea ea este steagul pacii, steagul armoniei noastre. Sfanta Cruce este si un semn de marturisire a credintei in Dumnezeu. Cand ducem cele trei degete la frunte si zicem: In numele Tatalui marturisim ca suntem de la Dumnezeu; cand ducem la piept marturisim ca Domnul nostru Iisus Hristos a venit in lume, s-a intrupat si s-a jertfit pentru mantuirea noastra. Cand le ducem la umarul drept, marturisim credinta noastra in Duhul Sfant. Prin Duhul Sfant s-a intemeiat Biserica crestina. Cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos care s-a jertfit pe cruce pentru mantuirea noastra ne rugam, zicand: “Crucii Tale ne inchinam Stapane si Sfanta Invierea Ta o laudam si o marim” in veci de veci, Amin.
Preot Stefan SAVULESCU
