Locuitorii din Baltita ocolesc prin Dambovita, ca sa-si plateasca impozitele
De ani si ani, teritoriul comunei prahovene Manesti se imparte intre o arie asfaltata – pe unde se poate circula in conditii civilizate, iar omul se poate duce sa-si plateasca impozitele si taxele sau pentru a-si pune pirostriile fara sa poarte cizme de cauciuc in picioare – si o zona care a devenit, de la an la an, tot mai izolata de centrul administrativ si chiar de judet. Dintre cele cinci sate ale comunei Manesti, asezarea Baltita este frustrata de beneficiile civilizatiei comunale din cauza podului de peste Cricovul Dulce, rupt de viiturile ultimilor ani. Doua traverse de beton leaga un mal de celalalt – trecatorul – care, totusi, se incumeta sa traverseze apa – fiind obligat la o echilibristica periculoasa pentru a reusi sa ajunga pe partea opusa a raului. Si, in timp ce intreg satul Baltita este imbacsit de praful drumurilor neasfaltate, edilii din Manesti au inceput sa rezolve problemele electoratului propriu asfaltand, in mod incredibil, campul de doi kilometri ce leaga resedinta comunei de satul aflat in arondament.
Asfaltul care duce in apa Cricovului Dulce
Odata cu intrarea pe teritoriul administrativ al Manestiului, dupa cateva zeci de metri, intr-o curba, intalnim un indicator ruginit care anunta ca putem ajunge, virand spre stanga, dupa doi kilometri, in satul Baltita. Aceasta asezare impreuna cu alte patru sate compun comuna Manesti. Un camp ce pare nesfarsit te intampina, odata cu alegerea rutei spre sat. Asfaltul negru, sfaramat in unele locuri, ne arata ca in aceasta parte uitata de lume se lucreaza la infrastructura. In zare se apropie, incet, dar sigur, un utilaj galben, ce strajuieste doua damburi de pamant. Asfaltul ce strabate campia se termina, in mod brusc, langa doi muncitori care se invart in jurul unui utilaj care someaza, de parca ar studia un exponat de muzeu. Langa acestia, un politist comunitar incearca sa aiba si el o utilitate, dandu-ne relatii despre drumul spre Baltita.
Investitie bugetara pentru traficul harciogilor
Masina demareaza nervoasa dar, dupa cativa metri, frana gatuie brutal avantul automobilului. Odata cu depasirea dambului de pamant, un rau apare in toata marimea sa. Cricovul Dulce, caci despre acesta este vorba, este taiat de doua traverse de beton care se vor a fi un fel de punte de traversare. Automobilul redactiei se incumeta spre o incercare aproape imposibila, de a traversa apa curgatoare. La cativa centimetri de anvelopa se casca haul. Piciorul tremura pe pedale, iar mainile asuda pe volan, in incercarea de a da o traiectorie corecta masinii. Nervii sunt intinsi la maximum. Cea mai mica greseala de manevrare ne-ar putea arunca in apa, cu tot cu vehicul. Spre bucuria noastra, demersul ne reuseste, iar drumul spre Baltita devine deschis si, mai ales, sigur. Soseaua este pustie, nimeni neparand a se incumeta sa faca astfel de acrobatii periculoase. Primele case apar prin praful drumului neasfaltat. Civilizatia s-a terminat inainte de grinzile de peste Cricovul Dulce. De acolo, nu mai exista conditii de trafic demne de secolul XXI.
Pastarnacu dambovitean – singura cale de acces
„Mai maica, asfalt pe camp ne trebuia noua ?”, se intreaba retoric o batrana care se odihneste la umbra, in fata portii sale. Tanti Filofteia spune ca toti oamenii din sat ocolesc peste zece kilometri pentru a ajunge la primarie sau inspre Ploiesti, de frica sa nu cada in apele Cricovului. „Ca sa ajungem si noi sa platim impozitul, taxe sau alte treburi la Sfat, trebuie sa o luam prin satul Pastarnacu, care e deja in Dambovita. Si asa o ducem noi de mult timp. Ne e frica sa trecem pe grinzile alea, maica, ca daca ne vine rau si cadem in apa? Cine ne mai scoate? Asta toamna ne-a inundat si nimeni nu ne-a ajutat cu nimic, nici nu-i intereseaza de noi”. Tanase M. – alt satean care este convins ca asfaltarea drumului din camp putea sa mai astepte mult si bine, facand loc prioritatilor. Care sunt cu totul altele, iar dintre acestea, una importanta consta in asigurarea legaturii dintre sat si centrul administrativ, reprezentat de comuna Manesti. La birtul de pe strada principala, localnicii discuta. „ Primarul de la noi e la partidul lui Gigi Becali. Nici nu sta in satul nostru. E din Zalhana, si de-aia nu-l intereseaza de noi”, isi da cu parerea un consumator ce invarte o halba de bere in mana.
Bani prevazuti de doi ani, lucrare inceputa de o luna
Surse din Primaria Manesti spun ca anul trecut s-au prevazut doua miliarde de lei vechi, special pentru asfalt, iar anul acesta inca doua. De-abia de o luna, au demarat lucrarile si, asa cum am aratat mai devreme, tocmai pe camp s-au gandit sa inceapa, in ciuda locuitorilor din Baltita, care injura cu obida in fiecare zi cand sunt nevoiti sa ocoleasca peste zece kilometri de drum, de frica sa nu cada in apele raului. Satul Baltita nu are decat un reprezentant in Consiliul Local, iar oamenii de aici cred ca acesta este si principalul motiv pentru care pe ulita lor nu se intampla nimic.
Primarul: „Sunt bolnavi, dom’ne !”
Contactat de reporterii nostri, primarul Nicolae Grigore a inceput dialogul in mod surprinzator: „Sunt bolnavi, dom’ne…”. Dupa aceasta scurta replica a sinceritatii, edilul a inceput sa-si schimbe vocabularul, adoptand un discurs oficial. „Sunt cativa oameni care vor sa candideze si care vor sa ma vorbeasca de rau. Ce, ati ajuns la Manesti singuri sau v-a chemat cineva?”. Dupa aceste intrebari iscoditoare, edilul a recunoscut ca satenii din Baltita, arondati comunei sale, au mari probleme cu accesul si spune ca, de acum inainte, asfaltarea va continua dinspre Dambovita spre podul rupt. Asa cum isi doresc si satenii. Pentru ca, daca asfaltul mai putea fi asteptat, nefiind o urgenta de grad zero, si mai ales pe camp, legatura cu restul comunei este una vitala, dar uitata prea mult timp de catre alesii locali. Drumul de pe camp este asfaltat in parteneriat cu Consiliul Judetean. Edilul nu a uitat sa specifice ca, datorita apartenentei la Partidul Noua Generatie, a beneficiat din partea lui Gigi Becali de un ajutor financiar de peste zece miliarde de lei pentru reparatia scolii din satul Coada Izvorului. Pentru care il felicitam si atat; deocamdata. Asteptam momentul cand ii va scapa pe satenii din Baltita de izolarea in care stau de prea mult timp.
Sebastian IGNAT
