Aluminiul este un metal care se gaseste, destul de frecvent, in aer, apa si pamant. Proprietatile lui fizice si chimice ii confera numeroase utilitati, in acest sens putand mentiona folosirea lui si a compusilor sai in produsele alimentare, in medicamente, in produsele de larg consum si in tratarea apei potabile. Din cauza abundentei sale in mediul inconjurator, el este practic inevitabil, iar cercetatorii au inceput sa studieze inca de mai mult timp efectele lui asupra fiintei umane. Acest metal, din fericire, se regaseste in cantitati mici in anumite alimente, dar produsele lactate, grauntele si produsele cerealiere, dulciurile, bauturile pot avea niveluri mai mari de aluminiu decat cele normale din cauza utilizarii aditivilor alimentari. Aportul cotidian poate creste considerabil pentru persoanele care iau medicamente, mai ales din cauza acelora care nu sunt prescrise de medici si care se vand la cerere in farmacii, ca antiacizii si acidul acetilsalicilic tamponat. Inca de foarte mult timp, aluminiul era considerat ca fiind toxic, astfel multe cercetari indica astazi ca acest metal poate avea consecinte nefavorabile sistemului nervos uman si al animalelor. Pacientii care sufera de afectiuni renale si primesc tratamente de dializa regulat si care pot fi expuse la niveluri crescute de aluminiu in lichidele pentru dializa si pentru medicamente, pot sa prezinte encefalopatie, o forma de dementa caracterizata de convulsii, tremuraturi, psihoza si diferite schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului. Expertii sunt de parere ca nivelurile ridicate de aluminiu ale lichidelor si medicamentele sunt cauzele dementei, iar controlul acestora diminueaza considerabil efectele acestei boli. Alte boli grave care afecteaza sistemul nervos si a carei cauza este aportul crescut de aluminiu sunt maladiile Lou Gehrig si Parkinson, iar pe de alta parte lipsa cantitatilor de calciu si magneziu din sol si alimente poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfaramicioase), infarcturi.