Produsele albinei s-au inscris inca de la inceputul preistoriei in randul elementelor naturale folosite pentru completarea si ameliorarea hranei si apoi pentru combaterea si prevenirea durerii si a suferintelor omului. In cea mai veche carte din India, RIG-VEDA, scrisa intre anii 3000-2000 I.H., atat mierea cat si albinele sunt amintite de mai multe ori. Trecand la o alta antica civilizatie, la cea egipteana, inca din timpul primei dinastii, anul 3200 I.H., albina reprezenta simbolul regelui. Civilizatia elena a evoluat si ea in spiritul credintei ca mierea reprezinta un aliment, dar si un remediu de prim rang. Ea este mentionata in Iliada si Odiseea, de mai multe ori. Apiterapia este terapia traditionala care foloseste mierea, polenul, ceara, laptisorul de matca, propolisul, veninul albinelor si alte produse ce tin de complexa alchimie a stupului, in vederea mentinerii sanatatii corpului omenesc.
Astfel, mierea de salcam obisnuita este calmanta; cea de castan decongestioneaza ficatul si prostata, favorizand circulatia sanguina; mierea de mar este tonica si antidiareica; cea de tei este calmanta si sedativa; cea de papadie este depurativa si usor laxativa; mierea de rapita este indicata in tratamentul local al ulcerelor varicoase; mierea de mure este tonica si antidiareica; cea de salcam galben japonez este antihemoragica, micsorand timpul de coagulare si regland menstruatia, influenteaza, de asemenea, functiile digestive; mierea de cimbrisor este antiseptica, pectorala si afrodisiaca.
