Matrapazlacuri in concubinaj
Nici nu stiu daca trebuie sa rasuflu usurat dupa ce Romaniei i-a fost data unda verde spre Uniunea Europeana. Motivul nu ar fi teama fata de incapacitatea guvernantilor de a face sa dispara steguletele colorate ce mai falfaie prin diferite domenii, ci o banuiala – care tinde sa arate a realitate – ca am ajuns aici prin oarece minciuni, invarteli, aranjamente mai putin ortodoxe. Nu sunt un carcotas, dar vad, deja, prea multe asemanari intre noi si vecinii de la Vest, care nu mai prididesc sa ceara capul premierului lor pentru ca a mintit, pur si simplu. Ei bine, dincolo de interesul politic care, sunt sigur, a avut rolul lui, dincolo de destinul acestei tari – care nu poate fi decat european, cred ca recenta confirmare a datei aderarii Romaniei la UE este si urmarea unor minciuni mai mult sau mai putin gogonate. Am amintit de situatia din Ungaria deoarece ceea ce se intampla si s-a petrecut acolo seamana prea mult cu ceea ce…promovam noi. Au avut – recent – izbucniri iredentiste, am avut si noi exprimari la cel mai inalt nivel pentru autonomie teritoriala pe criterii etnice. Minciuni, iesiri in strada, inflatie in scadere (declarata), preturi in continua crestere (!?) – la ei, aceleasi intamplari, aproape trase la indigo, si la noi! Parca am fi un tandem pus doar pe…spoieli, care nu se ocupa de ceva consistent, responsabil, durabil. Si spun aceasta deoarece, la cele mentionate, mai pot fi adaugate suficiente ingrediente – o impuscatura in plin restaurant, o excludere din partid a unuia care nu mai este de acord cu linia noii conduceri, un pupic, la onomastica, ce nu mai tine cont de „dusmania” cotidiana dintre pupaciosii politicieni, sau chiar o incaierare intre aceleasi personaje. Asadar, banuiala ca aderarea ar avea, in fundatia sa, si destula minciuna, tinde sa se confirme analizand toate aceste elemente, cu atat mai mult cu cat, chiar foarte recent, in forul european a izbucnit un scandal privind datele falsificate care au „proptit” aderarea Ungariei. La ei, fondurile destinate reformelor ar fi ajuns in salarii si autostrazi; la noi, inflatia si cosul zilnic – pe care „le umfla” cei mandatati (de la noi si de la ei) sa ne cosmetizeze pentru aderare – sunt, de asemenea, departe de realitate. Iata, de exemplu, in cosul zilnic si, implicit, in memoria calculatoarelor ale caror dischete ajung la Comisia Europeana, se introduc doar produse carora le-au scazut preturile – banane, portocale etc – aceleasi cifre fiind luate in calcul si pentru stabilirea ratei de crestere a preturilor, in general, care, evident, va scadea! Si-apoi, UE ar fi bucuroasa sa constate ca romanii traiesc pe picior mare, consumand banane si portocale cu nemiluita. Nimic insa despre cresterea preturilor la oua, la paine (aud ca varianta de 6.500 lei nici nu se mai face), la carne, pentru ca la astea romanii tin regim! Iar inflatia nationala, se spune ca se bazeaza foarte mult pe datele de la sate, unde preturile stagneaza, locuinte nu se cumpara, iar cei pe care inundatiile i-au lasat fara nimic asteapta pomana guvernantilor, care, oricum, nu influenteaza inflatia. Si astfel, adunand inflatia urbana (reiesita din preturile in scadere la banane si portocale) cu cea rurala si impartind la doi se obtine un rezultat pe cat de fals, pe atat de „argumentat” in sustinerea cauzei aderarii noastre la UE. Sa dea Dumnezeu ca toate aceste banuite matrapazlacuri, la care au recurs in concubinaj, „statisticienii” nostri si „comisarii” europeni, nu ne vor face viata mai grea decat ei insisi ne-au promis-o, punandu-ne, oarecum, in garda, pentru perioada de dupa aderare !
Leon CHIRILA
