Recent, la Cazinoul din Sinaia, a fost lansat un tulburator volum de amintiri scris de printesa Maria Cantacuzino – Enescu (1879-1968). Autoarea, o scriitoare talentata, dar foarte putin cunoscuta publicului cititor, a fost descendenta a unor celebre familii boieresti moldovene (in latura paterna, Rosetti-Tescanu, iar in cea materna, Negri-Jora). Parintii ei, Dumitru si Alice Rosetti-Tescanu, cunoscuti intelectuali in epoca, aveau una dintre cele mai valoroase biblioteci ale timpului. Casatorita cu omul politic Mihail Cantacuzino (fiul lui Grigore Cantacuzino Nababul, cel mai bogat roman de la inceputul secolului XX), Maria va cunoaste cele mai inalte cercuri aristocratice din tara. Prietenia cu intelectuali de marca (Martha Bibescu, Cella Delavrancea, Nae Ionescu, Alice Voinescu s.a.), ii ofera o buna cunoastere a spatiului elitei culturale. Casatoria ulterioara cu George Enescu (de care, oricum, o lega o prietenie de o viata), a apropiat-o si mai mult de marea muzica. Maria Cantacuzino-Enescu (Maruca, asa cum o alintau prietenii) si-a scris memoriile in limba franceza, intitulandu-le “Ombres et lumières. Souvenirs d’une princesse moldave” (“Umbre si lumini. Amintirile unei printese moldave”). In cartea sa, a evocat evolutia societatii romanesti de-a lungul unui intreg secol: 1850-1953. Dincolo de valoarea documentara remarcabila, se impune viziunea autoarei asupra propriei vieti, intense si zbuciumate, pe care a trait-o, in buna parte, la Sinaia, alaturi de marea sa dragoste, George Enescu. Este cunoscut ca, pentru iubita lui sotie, Enescu a construit vila Luminis si tot ei i-a dedicat opera Oedip. Conditii neprielnice au intarziat cu o jumatate de secol aparitia cartii. De fapt, lansarea a fost o reeditare, caci prima editie, bilingva si in tiraj extrem de redus, a aparut, in 2000, tot la Editura Aristarc din Onesti, dar s-a epuizat in cateva saptamani. Pentru prima data numai in romana si intr-un tiraj semnificativ, aceasta ultima editie a fost revazuta si imbogatita cu 24 de pagini de ilustratii, plus “un profil in zece voci”, reprezentand comentariile a zece romani ilustri cu privire la personalitatea autoarei.
Adrian BRAD
